A
trecut şi facultatea, destul de repede aş zice, deşi au existat momente când
credeam că nu se va mai termina niciodată şi vom rămâne veşnic studenţi. În
sfârşit, se termină. Experienţa de medicinist nu a fost una prea plăcută. Încă
din primul an, unii profesori au ţinut să ne aducă la cunoştinţă faptul că
suntem proşti. Nu ne comparam noi cu epoca de aur a medicinii, când concurenţa
la admitere era acerbă (zece pe loc) şi examenul extrem de greu. Cam
demoralizant pentru un început de drum.
Apoi,
de-a lungul anilor, jignirile şi lipsa de respect faţă de medicinist nu au
contenit. Am fost „inconştienţi de propria incultură“, ni s-a prevăzut un
viitor strălucit de „infirmiere şi brancardieri“, am fost ameninţaţi că vom
pica numeroase examene, iar de multe ori am fost pur şi simplu ignoraţi de cei
care trebuiau să ne înveţe. Cred că multe spitale din Bucureşti s-ar fi dărâmat
dacă nu ar fi fost studentul la medicină acolo să le susţină pereţii. S-a
întâmplat chiar ca profesorul evaluator să ţipe la student în mijlocul unui
examen oral, motivele fiind numeroase: fie studentul nu ştia răspunsul la întrebare,
fie răspundea cum i se predase la curs, dar „de unde ai tu bani în România să
faci analiza asta?“. Păi de unde să ştim noi aşa ceva, ori învăţăm cum spune
cartea, ori învăţăm medicina de acum 50 de ani? Pentru asta există bani în
România.
Nici
finalul facultăţii nu e scutit de evenimente revoltătoare. Cartea care
reprezintă bibliografia pentru licenţă şi rezidenţiat este uimitoare: Le book des ECN. Este cea pe care o
folosesc francezii pentru examenul lor de rezidenţiat. Traducerea şi editarea lasă
de dorit. Câte un enter pe unde nu
trebuie, tabele făcute fără nicio noimă, în scheme lipsesc săgeţile de legătură
între casete. Limbajul este mai degrabă beletristic decât ştiinţific, deci
supus interpretării, cu formulări ambigue, care generează confuzie. Greşeli ştiinţifice
există din plin, au apărut deja erate, dar am fost anunţaţi că acestea vor fi
valabile doar pentru examenul de licenţă, nu şi pentru cel de rezidenţiat.
Informaţiile sunt contradictorii de la un capitol la altul. Există numeroase abrevieri,
dar nu şi o listă care să le explice. Spre exemplu, PCR este când proteina C
reactivă (care apare şi cu prescurtarea CRP), când reacţia de polimerizare în
lanţ. De ce? Pentru că nu există respect pentru student. De această carte nu
atârnă decât viitorul nostru profesional.
Şi
atunci, de ce se mai miră Ministerul Sănătăţii şi mass-media că pleacă tinerii
medici de pe băncile facultăţii? Păi cum să nu pleci dacă profesorii tăi nu te
respectă şi nu te învaţă? Dacă asistentul de la stagiu te-a ignorat, oare te va
învăţa ceva când îi vei fi rezident? Tinerii pleacă pentru că sunt sătui să fienerespectaţi. Nu ne alungă lipsa de
fonduri şi de materiale din spitale. Nici banii prea puţini. Mulţi dintre cei
care pleacă nu au o situaţie financiară precară. Pleacă pentru că în România
nimeni nu le apreciază munca, iar afară străinii îi vânează şi le promit
salarii decente, casă, cursuri de limbă străină şi posibilitatea de a lucra
într-un spital bine dotat. Pe lângă toate acestea, respectul colegilor săi de
breaslă.
Ce
ne oferă nouă clinicile universitare? Cum oare ne atrag într-o specialitate?
Probabil că unele nici nu îşi doresc să aibă rezidenţi. Au fost stagii atât de
neatractive – nu prin materie, ci prin atitudinea catedrei respective – încât
nu m-aş atinge de acea specialitate de frică de a nu lucra cu ei după rezidenţiat.
Am
avut şi profesori extraordinari, de la care am învăţat o groază de lucruri
utile. Oameni care se implicau, iar la materiile respective mergeai cu drag şi
învăţai cu sârg, oricât de aridă şi de greoaie era materia. Însă pe aceştia îi
număr pe degete. Principala atitudine este lipsa de interes. Nu numai din
partea profesorilor, şi studenţii îşi au şi ei partea de vină. Însă cei care
s-au preocupat de şcoală de-a lungul acestor ani s-au lovit de jigniri
nefondate, ceea ce nu te încurajează să mergi mai departe, îşi reduce din
interes şi din entuziasm. În final, te face să pleci.
Vrem să muncim, dar pentru ce?
