Monoterapiile – antigenspecifice ori imunoterapii sistemice – şi terapiile combinate aflate, la data publicării articolului în ediţia americană (2009), în diverse faze, incipiente sau mai avansate, de studiu clinic sunt analizate după eficacitatea la modelele animale, respectiv la om, după efectele adverse raportate, fiind notate şi posibilele motive ale unor discrepanţe dintre cele două modele. Autorii subliniază faptul că, „deşi din celule stem sau alte surse se vor putea obţine cantităţi nelimitate de noi insule pancreatice“, terapiile imune vor rămâne necesare în tratamentul diabetului tip 1, deoarece „limfocitele cu memorie autoimună trebuie controlate pentru a evita pierderea continuă a celulelor ß-pancreatice“. (...)