Ca o anticipare a vacanţelor care sunt pe
cale să înceapă pentru cei mai mulţi dintre noi (deşi există deja câte unii
care „au furat startul“), în atmosfera plăcută a lungilor zile şi mai ales seri
de vară, în care întunericului îi este parcă teamă să îşi intre în drepturi,
Institutul Italian a organizat pentru noi, timp de o săptămână, în parcul Herăstrău,
cea de-a doua ediţie a Festitalia,
„un pic de Italia în Bucureşti“. După succesul din septembrie anul trecut,
despre care v-am relatat în cadrul aceleiaşi rubrici, organizatorii s-au hotărât
acum să lege manifestarea şi de momentul celebrării Zilei naţionale a Italiei,
păstrând însă atmosfera informală a unei sărbători populare, deschisă pentru
oricine.
Relaxarea şi ritmul mai lent, specifice
acestei perioade din an, s-au simţit peste tot în zilele de festivitate,
inclusiv în modul în care spectatorii au ales să se bucure în fiecare seară de
oferta artiştilor de pe scenă. Dincolo de modul clasic, amintind de o sală de
spectacol (aşezat pe scaunele ordonate, dar totuşi cu picioarele în iarbă), părea
încă şi mai potrivit să te scufunzi în ambianţa italiană nu doar cu ajutorul
muzicii şi al cuvintelor, ci şi prin intermediul gustului şi mirosului mâncărurilor
şi dulciurilor tipice, ale cafelei şi vinurilor din Peninsulă.
Pentru o imersie completă. Iar pentru cei care îşi doreau la nivel fizic o
relaxare autentică, existau o sumedenie de perne-fotoliu împrăştiate în jurul
pajiştii, din care audiţia devenea o experienţă diferită, cu siguranţă foarte
plăcută.
Ca şi la ediţia de debut, organizatorii au
pregătit tot felul de surprize pentru cei care, întâmplător sau intenţionat,
ajungeau la „Roaba de cultură“ din Herăstrău. Delicii gastronomice, standuri cu
obiecte artizanale sau oferind informaţii turistice despre Italia erau răspândite
în zonă pe parcursul întregii zile, iar după-amiază şi spre seară începea cu
adevărat distracţia: programe pentru copii, cu sport, marionete sau circ,
completate într-una din zile de o manifestare specială dedicată ecologiei şi
protejării mediului ambiant.
În plus, punctul forte din agenda fiecărei
zile a fost unul muzical, reprezentat de recitaluri şi concerte, susţinute atât
de muzicieni români, de formaţie clasică, cât şi de cunoscute grupuri venite
special din Italia, şi acoperind genuri dintre cele mai diferite. Le ninfe della tammorra ne-au încântat
cu veselia cunoscută a cântecelor tradiţionale din sudul Italiei, condimentate
pe scenă şi cu dansul specific, dezlănţuit şi exuberant, amintind pe alocuri de
lipsa de inhibiţie a dansurilor ţigăneşti. Grupul Il
magnetofono, revenit la Bucureşti după 
concertul de Crăciun, ne-a purtat pe
ritm de jaz prin compoziţiile proprii, dar şi prin unele dintre cele mai
cunoscute refrene ale muzicii italiene, fredonate oriunde în lume. Duetul Jalisse, câştigător în 1997 la San Remo şi finalist la
Eurovision, a demonstrat că muzica de calitate nu are vârstă şi aduce bucurie
publicului de ieri şi de azi, deopotrivă. Spre final, deşi programat într-o
seară de luni şi abordând un sound
destul de zgomotos, specific muzicii rock, grupul Sestomarelli a ridicat la dans numeroşii spectatori care veniseră
special pentru a-şi încheia ziua în parc, alături de ei.
Şi pentru că Festitalia de anul acesta a
marcat şi preluarea de către Italia a preşedinţiei Uniunii Europene, ultima
seară a manifestării a fost dedicată, în cel mai pur spirit european, ţării
care a deţinut această funcţie în prima parte a anului: Grecia. De ajutor în
organizare au fost Ambasada Republicii Elene la Bucureşti şi Uniunea Elenă din
România. Pentru tot ce înseamnă cultură şi civilizaţie europeană dăinuitoare
peste timp, publicul a fost foarte numeros, deşi eram în plină săptămână de
lucru. Dar ritmurile greceşti sunt irezistibile pentru mulţi dintre noi, nu
degeaba aproape că nu este petrecere mai serioasă la care românii să nu insiste
să danseze, după o horă şi o sârbă, şi pe melodia „Zorba grecul“. Astfel, însoţiţi
de muzică şi dans, am păşit cu bucurie în luna lui Cuptor, italieni, greci şi
români sărbătorind laolaltă.
