Medicul
a devenit un simplu operator care introduce date în sistem, iar sistemul, pe
baza unor programe ce încorporează protocoale scrise de alți medici, decide ce
nevoi și ce drepturi are pacientul. În această situație, mai are vreo valoare
relația dintre medic și pacient, considerată până în acest moment crucială?
Aceasta este întrebarea pe care dr. Cristian Sever Oană – noul redactor-șef al
revistei Medic.ro – o adresează în editorialul primului număr din
acest an. Managerii, politicienii, casele de asigurare au pretenția să
controleze această relație sub pretextul eficientizării costurilor. Avem parte
de un proces din ce în ce mai accentuat de industrializare a medicinii,
conchide dr. Cristian Sever Oană, unul care este în detrimentul pacienților,
dar și al medicilor.
Tot
despre relația medic–pacient, dar și despre colaborarea dintre medicii
specialiști și medicii de familie și despre perspectivele Societății Române de
Hipertensiune (SRH), putem citi în interviul realizat de Lavinia Simion cu
prof. dr. Doina Dimulescu, președinte ales al SRH în mandatul 2017–2020.
Aceasta vorbește și despre decalajele foarte mari între diverse zone ale țării
din punct de vedere al asistenței medicale. Există însă și zone în care
sistemul medical a progresat foarte mult. Una din acestea este asistența de
urgență, care în acest moment este bine organizată, consideră prof. dr. Doina
Dimulescu. De multe ori însă, aceasta este supraîncărcată cu nevoi care nu
reprezintă urgențe. Mulți pacienți, neavând acces ușor la medicul de familie
sau la serviciile medicale din ambulatoriu, se îndreaptă către asistența de
urgență.
Ce
așteaptă în prezent medicii de la industria farmaceutică, în contextul legal,
etic și moral? Cum ar putea aceasta să vină în întâmpinarea necesităților
profesionale ale medicilor? La aceste întrebări au răspuns 49 de medici,
într-un sondaj realizat de dr. Nicolae-Iordache Iordache. De departe cea mai
acută nevoie identificată ține de încurajarea dezvoltării profesionale, însă
unele dintre răspunsurile primite surprind, demonstrând că atitudinea față de
parteneriatul cu industria farmaceutică este în evoluție către un nivel greu de
imaginat cu doar zece ani în urmă. Rămâne să vedem în ce măsură se vor alinia
aceste așteptări cu oferta companiilor și, de asemenea, în ce măsură vor
interveni autoritățile din domeniul medical pentru a echilibra aceste nevoi
pentru a încuraja o interacțiune legală, etică și morală între medici și
companiile farmaceutice.