Alexandra NISTOROIU
miercuri, 19 iulie 2017
„Cunosc tehnici de combatere a falimentului spiritual prin
exerciții fizice, țuică și afumătură” - este un rând din prezentarea lui George
Mihăiță, invitat din lumea non-medicală care contribuie cu o povestioară
intenționat suprarealistă la ediția din martie 2017 a publicației Fântâna
din Kos. Constat cu dezamăgire că e cel mai interesant rând din
prezentare, dacă nu și cel mai creativ fragment din această ediție.
Nu știu cât de bine se combate falimentul spiritual cu exerciții
fizice, țuică și afumătură, dar cred că o bună metodă de a preveni falimentul
științific ar fi aceea de a nu amesteca știința cu pseudoștiința, faptul
științific cu opinia, și medicina cu deochiul. Numărul 11 al publicației
găzduiește un interviu – pompos intitulat „Dialog cu un inițiat” – cu medicul
Pavel Chirilă, realizat de medicul Mihai Cezar Popescu. O alegere cel puțin
neinspirată. Pentru cei care nu îl cunosc, Pavel Chirilă este unul dintre
medicii care au pus umărul la dezvoltarea mișcării antivaccin în România. Își
bazează intervenții mai mult pe citirea scripturii decât pe lectura studiilor
medicale, iar intervievatorul nu intervine niciodată critic pentru a-l corecta.
Astfel, „există cauze spirituale ale bolilor, care se referă la relația
bolnavului cu Dumnezeu. În facultate nu ne-a învățat nimeni despre aceste
cauze”, „ca ortodox, simt nevoia să îi vorbesc bolnavului despre adevărul
întreg, care a fost revelat în secolul I, în vremea întrupării Mântuitorului,
nu în aserțiunile care au apărut 1000, 1400 sau 1800 de ani mai târziu”.
Chirilă e și un mare apărător al homeopatiei și, în general, al medicinii
alternative, convins fiind că poate feri bolnavul de efectele adverse ale
medicației alopate astfel. „Homeopatiei și fitoterapiei li se spune metode
alternative sau complementare. Dar, de nenumărate ori, sunt singurele care
vindecă un om bolnav. În aceste cazuri, putem spune că alopatia este alternativă
sau complementară”. E drept, „Fântâna din Kos” este revista literară a
Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România, cu alte cuvinte
aplecarea publicației e mai curând una literară, decât una științifică. Însă
acest lucru nu înseamnă că n-ar fi de mare folos un ochi și un condei mai
critic atunci când temele științifice și pseudoștiințifice sunt discutate cu un
medic care se rupe de medicina bazată pe dovezi deoarece e mai curând adept al
vindecării prin rugăciune. Fără doar și poate, credințele fiecăruia sunt intime
și nu pot fi dezbătute (deși Chirilă nu se ferește în interviu de a ierarhiza
credințele în funcție de opțiunea personală), însă promovarea pseudoștiinței
într-o revistă care până la urmă este a medicilor e cel puțin curioasă, dacă nu
direct nocivă.
