Anunţată
ca un mare eveniment, premiera operei Amelia
la bal de Menotti a fost prezentată, în cadrul Studioului Experimental al
Operei Naţionale Bucureşti (deci în foaier), în regia simplă şi destul de
„cuminte“, dar logică şi fluentă, semnată de Irina Macovei şi scenografia
debutantei Maria Tache (o draperie, o canapea, o măsuţă cu o vază şi flori de
plastic, costume simpatice). Distribuţia omogenă a alăturat tineri cu glasuri
bune, angajaţi sau colaboratori ai ONB, doar soprana Ioana Mitu beneficiind de
o partitură ofertantă (Amelia), rezolvată cu siguranţă şi dezinvoltură în plan
vocal, poate puţin „îngroşată“ ca joc de scenă. Baritonul Vasile Chişiu a fost
un Soţ cam şters, dar în nota cerută de rol; tenorul Andrei Lazăr (Amantul) a
etalat, în cele câteva replici, un timbru liric de calitate, care ar avea toate
datele pentru un solist necesar teatrului, dacă şi-ar rezolva acutul (cu
probleme încă din perioada studiilor, remarcându-l totuşi în Don Ottavio, rolul
său de absolvenţă); Sorana Negrea a avut o apariţie pasageră (Prietena);
baritonul Adrian Strezea a dovedit un potenţial vocal interesant şi o
interpretare adecvată (Şeful poliţiei), câţiva studenţi de la UNMB susţinând
intervenţii de ansamblu, acompaniaţi cu rigoare de pianista Lidia Butnariu.
De
ce a fost aleasă o partitură ce durează 40 de minute, de ce nu a fost „cuplată“
cu o altă operă scrisă de autorul italian (Telefonul,
de exemplu), pentru ca publicul – destul de numeros – să nu vină la Operă doar
pentru o reprezentaţie atât de scurtă? Culmea este că, la deschiderea stagiunii,
directorul a afirmat că şi-ar fi dorit să-l invite pe Menotti în persoană să
asiste la premieră! Era cam greu, pentru că ilustrul compozitor s-a stins din
viaţă în 2007, dar ideea în sine, de a invita un vestit muzician, pentru a-i arăta
cum i se montează, la Opera Naţională Bucureşti, o lucrare… în
foaier, pare cel
puţin stranie. Sigur că este, probabil, o premieră la noi, dar… cui prodest?
Doar
câteva zile mai târziu, la Ateneu, sub înaltul patronaj al principelui Radu de
România, ansamblul Camerata Regală, sub bagheta lui Jin Wang, binecunoscut
dirijor, care, până acum, a abordat, la noi, prioritar lucrări clasice sau
romantice, a propus un program baroc, punctul de atracţie fiind contratenorul
Cezar Florin Ouatu, apreciat în străinătate mai ales pentru înregistrările sale
pe CD. Ariile de Händel, Bach sau Vivaldi, alese din repertoriul îndrăgit de
publicul larg, au pus în valoare agilitatea deosebită a solistului în secvenţele
de coloratură, pentru mulţi spectaculoasă, dar şi maniera excesiv „ingolată“ de
cânt sau (ne)rezolvarea registrului grav, chiar dezagreabil; muzical, cu o
apariţie scenică agreabilă, aparent foarte sigur pe sine, Florin Ouatu a
cucerit ovaţiile publicului numeros, încântat să descopere, poate abia acum, o
asemenea voce specială, de mare efect şi să reasculte cu plăcere pagini
accesibile din operele Alcina, Rinaldo,
Serse, Orlando furioso, dar şi mai puţin ştiute pe la noi, precum Flavio sau Partenope, alături de o arie dintr-o cantată de Bach. Orchestra a
sunat bine, omogen şi „în stil“, beneficiind de colaborarea cu experimentata
Verona Maier, care, la clavecin, a avut o participare substanţială, atât în
acompanierea recitativelor vocale, cât şi în paginile simfonice decupate din
opusuri de Händel (fragmente din suitele Foc
de artificii, Muzica apelor) şi Bach (Concertul
brandenburgic nr. 3, Aria din Suita nr. 3). Un program frumos şi atractiv,
îndelung aplaudat, inaugurând, se pare, o serie (poate cu tentă educativă) care
va oferi, până la sfârşitul stagiunii, seri de muzică clasică, romantică sau
contemporană. De ce creaţia barocă a răsunat exact de Ziua naţională a
românilor? Probabil dintr-o întâmplare sau… pentru că era sâmbătă. De ce pe
coperta elegantului program de sală era menţionat şi compozitorul Broschi, de
negăsit în „desfăşurătorul“ notat în interior? Poate pentru că interpreţii s-au
răzgândit… Oricum ar fi, concertul a fost realizat în beneficiul copiilor
defavorizaţi, pentru care cei mai generoşi aveau posibilitatea să facă şi donaţii…
de 1 Decembrie.
