Integritatea
morală a cercetării este problema; la întrebarea din titlu se caută un răspuns înBRITISH MEDICAL JOURNAL – ediţia în
limba română (mai 2012). O altă temă este medicina vârstnicilor, cu
caracteristicile ei adesea ignorate.
„Comunicări
ştiinţifice“ bazate pe date fictive, frauda şi reaua-credinţă sunt favorizate
de formula magică „publish or perish“.
În ediţii anterioare ale BMJ, se prezentau cazuri concrete; acum se caută, mai
ales, soluţii, pornind de la realităţi. Cum sunt gestionate, aşadar, abaterile
din cercetare? „Înţelege cineva corect problema?“ După descoperirea a doi
doctori falşi, în Finlanda, este investigat un membru al autorităţii de
supervizare pentru sănătate şi asistenţă socială. Un cercetător a inventat date
în cadrul studiilor ce vizau beneficiile cardiovasculare ale vinului roşu
(respectiv ale unor extracte vindecătoare). Se publică scrisori, completări,
comentarii, precizări. „Lipsa de reacţie nu reprezintă o opţiune“. Există
ghiduri de bună practică în cercetare – se precizează – dar „avem nevoie de
metode adecvate pentru depistarea, investigarea şi soluţionarea abaterilor de
la conduita ideală“. Este prezentată experienţa în domeniu a mai multor ţări şi
se remarcă faptul că, pe alocuri, în Europa, este complet străină problema
integrităţii în cercetare. S-au constatat abateri în Marea Britanie, dar
„foarte probabil, pentru fiecare caz de fraudă detectat, rămân multe altele
care trec neobservate“. Situaţiile intens mediatizate au determinat instituirea,
în SUA, Canada, Suedia, Norvegia şi Polonia a unor mecanisme oficiale de
supraveghere a integrităţii în cercetare. „E momentul să se acţioneze!“ – e
concluzia. O menţiune specială pentru Croaţia, o ţară în care se întreprind acţiuni
lăudabile. În 2014, Comisia Europeană începe un plan de şase ani cu injectarea
a 25 de miliarde de euro în ştiinţă, ca parte a programului Horizon 2020, ce urmăreşte creşterea
competitivităţii internaţionale a Europei. O lipsă: proiectul nu include măsuri
de promovare a integrităţii în ştiinţă. Se propune înfiinţarea unei agenţii
europene cu această funcţie. Prof. dr. Malcom Green, de la Imperial College din
Londra, aduce îngrijorarea pe terenul sănătăţii: „Frauda în cercetarea medicală
este deosebit de gravă deoarece informează greşit practica clinică. Rezultatele
falsificate pot să-i aducă pacientului prejudicii sau chiar să-i provoace
moartea“.
În continuare, câteva
subiecte, academic dar şi original tratate: „Adicţia la jocurile de noroc“
prezintă experienţa psihologică a unui pacient. „Diagnosticul asistat de
calculator pentru cancerul ovarian“ are în vedere asistenţa primară. Este
prezentată pe larg „Chirurgia laparoscopică la nivel colorectal“ şi sunt
cercetate minuţios „Antidepresivele din generaţiile mai noi“. O constatare bine
argumentată: „Unul din patru pacienţi internaţi ar trebui îngrijit în afara
spitalului“.
Problematica
vârstnicilor se bucură de o atenţie aparte. Medicina internă, psihiatria şi
celelalte specialităţi necesită geronto-internişti, geronto-psihiatri,
gerontologi şi geriatri cu viziuni diagnostice şi terapeutice diferite de cele
„generale“. Se spune sub titluri ca: „Hipertensiunea la vârstnici“ sau
„Antihipertensivele la octogenari“. Acesta din urmă e caracterizat drept „unul
dintre cele mai importante studii din istoria terapiei antihipertensive“.
Administrarea medicaţiei ce vizează reducerea hipertensiunii arteriale la
persoanele din categoria 80 de ani şi peste a fost asociată cu „o scădere
pronunţată şi semnificativă a incidenţei accidentelor vasculare şi a insuficienţei
cardiace“, tratamentul „diminuează mortalitatea generală, ceea ce înseamnă că
protecţia cardiovasculară se reflectă în creşterea speranţei de viaţă“.
Instituirea tratamentului se cere, aşadar, făcută, la fel ca la tineri, „cu cât
mai devreme, cu atât mai bine“. Doar că aici poate apărea un impediment:
„Tratamentul are efect, dar cele mai mari probleme s-ar putea să le pună
respectarea lui“. Trebuie lucrat, aşadar, cu posibilii beneficiari. „Problemele
legate de alcool şi de droguri la persoanele în vârstă“ sau „Dependenţii noştri
invizibili“ – cum se intitula un studiu apărut în Australia – arată că numărul
consumatorilor vârstnici de alcool şi de droguri e în creştere, dar nu mai mult
ca în populaţia adultă. Dependenţa generează sau complică stări patologice, dar
„prescrierea neadecvată a benzodiazepinelor şi a altor medicamente psihotrope
se întâlneşte la un sfert dintre persoanele de peste 65 de ani“. Gesturile sunt
considerate drept „provocări clinice“, pentru care „este nevoie de politici,
studii ştiinţifice şi servicii adaptate“.
Un aşa-zis „amănunt“ care însoţeşte materialele publicate – două rubrici
finale, obligatoriu de completat: „Conflicte de interese“ (autorul declară
eventuale relaţii cu finanţatorii) şi „Provenienţă şi modalitate de recenzare“
(autorul arată în ce împrejurări concrete a apărut studiul şi cine îl recomandă).
