Spectacolul „Miorița” e unul nonverbal, spectatorii fiind obligaţi să ghicească acţiunile celor de pe scenă. Impresionează în mod deosebit măștile expresive, dar totodată extrem de urâte.
Sunt puţini oameni în România care să fi auzit de Teatrul Auăleu, acest teatru minuscul, cu un titlu atât de... la mâna oricui sau, mai bine zis, la gura fiecărui cetăţean. Teatrul își are sediul într-un garaj din Timișoara și funcţionează de 13 ani, jucând regulat un repertoriu insolit, în care inovaţiile au uimit primii spectatori, ca și pe noi, cei care am putut vedea spectacolul Mioriţa la TVR 3.
Spectacolul are la bază o variantă dură a baladei cu același nume. Mitul este foarte vechi și de-a lungul anilor au existat zeci sau sute de variante. Regizorul Ovidiu Mihăiţă a ales una bănăţeană, în care ciobănașul alege să se revolte, și nu să-și plângă destinul implacabil.
Impresionează în mod deosebit măștile expresive, dar totodată extrem de urâte, care te pot înfricoșa dacă ești mai slab de înger. E un spectacol nonverbal, spectatorii fiind obligaţi să ghicească acţiunile celor de pe scenă. Trăirile personajelor nu le poţi ghici decât din mișcările trupului, ale braţelor, căci măștile au atitudine fixă.
Schimbând datele poveștii, regizorul s-a aflat în situaţia ca publicul obișnuit să nu poată decripta acţiunile care i se desfășoară în faţa ochilor. S-a încercat cu ajutorul muzicii să se dea un dramatism întâmplărilor de pe scenă.
Citiți și: O bijuterie Cehov cu o minunată actriţă
Articolul continuă după recomandări
Totul se termină prin desfacerea practicabilului pe care s-a desfășurat acţiunea, decodând, dacă mai era nevoie, că totuși am asistat la un spectacol de teatru. Intenţiile realizatorilor au fost mari, dar rezultatele au fost duse doar la jumătate. Poate că un astfel de spectacol vizionat pe viu, și nu televizat, ar putea avea un impact emoţional asupra publicului.
Nota redacţiei: Detalii despre spectacolele actuale de la Teatrul Auăleu pot fi găsite pe site-ul instituţiei: aualeu.ro
