Toamna evoluează tumultuos în Capitală.
Între demonstraţiile de stradă, susţinând cele mai variate cauze, uneori cu
vociferări, alteori cu acorduri muzicale, mobilizările speciale ale forţelor de
ordine menite să ne ofere siguranţă în zilele cu meciuri internaţionale de
fotbal, şi tentantele manifestări culturale, în fruntea cărora a stat, bineînţeles,
Festivalul „George Enescu“, nu ştiam spre ce zonă să ne îndreptăm atenţia. În
aceeaşi tonalitate au început sezonul institutele culturale, în special
Institutul Italian de Cultură, care sub genericul „Festitalia – un pic de Italia în Bucureşti“, ne-a invitat la o săptămână
pentru care şi-a propus, dintru început, să recreeze atmosfera tipică a sărbătorilor
tradiţionale italieneşti, într-o serie de evenimente adresate publicului larg.
Tocmai
din dorinţa de a ajunge la un număr cât mai mare de oameni, organizatorii nu
ne-au mai întâmpinat la sediul Institutului, ci într-unul din locurile pe care
bucureştenii le îndrăgesc în mod deosebit: parcul Herăstrău. Spaţiul denumit
„Roaba de cultură“ a fost delimitat, pe de o parte, de scena de unde seară de
seară am avut parte de felurite tipuri de reprezentaţii artistice, şi pe de altă
parte, de standuri care să aducă pentru noi, în special din zona culinară,
lucrurile pe care le asociem cel mai adesea cu Peninsula: pasta, gelato, prosciutto, caffe…, dar şi dulciuri tipice mai puţin
cunoscute, renumitele vinuri sau variante de spumant şi multe altele. Nu puteau
să lipsească din peisaj nici florile, produsele de artizanat sau propunerile
turistice.
Ce au dorit în mod special organizatorii a
fost să aducă în acest spaţiu, pe lângă italienii din patria mamă, pe toţi conaţionalii
care, dintotdeauna sau numai de curând, au ales să trăiască şi să muncească la
noi, ceea ce justifică implicarea, în calitate de partener al acestui proiect
cultural, a Asociaţiei Italienilor din România, ce îi reuneşte pe toţi cei
care, fără a uita sau a-şi iubi mai puţin plaiurile natale, au ajuns să le îndrăgească
şi pe ale noastre, să ne vorbească limba şi să creeze astfel încă o legătură în
vechea prietenie dintre cele două ţări. Această organizaţie a şi oferit, de
altfel, unul din spectacolele incluse în program, cu muzică şi dansuri tradiţionale
italieneşti interpretate de tineri elevi sau liceeni, din Bucureşti şi nu numai.
Cum era de aşteptat, muzica a fost o prezenţă consistentă pe parcursul întregii
săptămâni (care a ţinut de joi până miercuri), fiind aduse în faţa publicului
genuri dintre cele mai diferite: muzica folk
napolitană a formaţiei
Terrasonora, care a susţinut două concerte explozive, opera, care în anul
omagial Verdi nu ar fi putut să lipsească, sau muzica clasică instrumentală, în
interpretarea pianistului Alfredo Tisocco. Parcursul melodic s-a încheiat cu o
seară de jazz oferită de La Dolce Vita Quintett – ce reinterpretează temele
tradiţionale în versiune swing şi bossa nova –, şi printr-o călătorie făcută cu
ajutorul şlagărelor italieneşti, dar şi internaţionale, de Marco Finotto,
solist vocal şi instrumentist multivalent, în special în zona instrumentelor de
suflat, care a încântat publicul ce înfrunta răcoarea unei seri de toamnă, încălzind
atmosfera cu al său one man show.
Manifestările
muzicale au fost completate cu reprezentaţii din alte sfere ale spectacolului,
cu teatru de stradă, mimi şi acrobaţie reunite sub genericul „Parada-ise“, dar şi
cu o după-amiază de circ, amândouă prezentate prin bunăvoinţa Fundaţiei Parada
România, afiliată la Parada Italia.
Nu încape nicio îndoială că punctul
culminant al Festitalia, momentul cel mai aşteptat, o adevărată seară de gală,
a fost cel în care prin faţa publicului au defilat pe podium câteva din
modelele emblematice ale creatorilor de modă italieni din ultimii 60 de ani, căci,
într-adevăr, nu putem vorbi de modă şi de haute-couture
(sau mai bine să îi spunem alta moda,
alta costura, în spiritul evenimentului), fără să facem cuvenitul popas pe
pământ italian. Am călătorit în timp, prin intermediul creaţiilor vestimentare,
din anii ’50 până astăzi, cu piese din colecţia Muzeului Fundaţiei Sartirana
din Pavia, introduse pe scenă cu umor şi entuziasm de un pasionat al modei,
Giorgio Forni, preşedintele Fundaţiei, alături de prezentatoarea TV Roxana
Iliescu, cea care a avut la rândul său privilegiul de a îmbrăca unele din
aceste rochii ce au făcut istorie. Am văzut trecându-ne prin faţa ochilor
modele concepute pentru Ava Gardner, Audrey Hepburn, Julia Roberts, pentru
prime doamne, pentru prinţese, purtând semnătura unor creatori de care au auzit
chiar şi cei mai puţin avizaţi: Valentino, Armani, Versace, Gianfranco Ferré,
Moschino… Am visat puţin, cu ochii deschişi, sub cerul înstelat, la baluri şi
recepţii fastuoase, dar şi la vremurile în care femeile îşi mai găseau timp şi
în viaţa de zi cu zi să se îmbrace frumos, şi nu ţineau cont doar de
considerentele practice în alegerile lor vestimentare. O seară cu adevărat unică,
menită şi ea să ne aducă Italia la Bucureşti. Şi cum publicul a reacţionat cu
mare bucurie la această propunere culturală, organizatorii, prin Ezio Peraro,
directorul Institutului Italian de Cultură, intenţionează să repete experienţa şi
anul viitor, probabil într-un anotimp mai călduros, în preajma Zilei naţionale
a Italiei.
