Dacă primele două ediţii ale Concursului de
dirijat organizat de Jeunesses Musicales
România s-au derulat cu destulă discreţie, ediţia a treia – dar cea dintâi cu
deschidere internaţională – a beneficiat, la începutul lunii septembrie, şi de
mediatizare adecvată, participând 26 de tineri din 16 ţări precum Spania,
Belgia, SUA, Brazilia sau Venezuela, desigur şi din România, cei calificaţi în
finală fiind însă din Taiwan, Coreea de Sud şi Anglia. La prima etapă, candidaţii
au evoluat cu acompaniamentul de pian susţinut de Verona Maier şi Raluca Oatu,
pentru ca în următoarele trei etape să aibă privilegiul de a apărea la pupitrul
Filarmonicii bucureştene. Un juriu alcătuit, în principiu, din dirijori invitaţi
din toate zonele ţării – preşedinte Horia Andreescu (Bucureşti), membrii Petre
Sbârcea (Cluj), Gheorghe Costin (Timişoara), Marius Hristescu (Craiova) –, dar şi
Octav Calleja, sosit din Spania, sau pianistul Nicolae Licareţ, în calitate de
director artistic al Filarmonicii, a ales ca în finală să acceadă doar trei
dirijori, pe care, sub cupola Ateneului, un public extrem de numeros a avut
ocazia să-i descopere abordând pagini din marea literatură universală, alese
tocmai pentru că ridică probleme complexe atât în acompaniament, cât şi în
paginile simfonice de Brahms.
Astfel, la 6 septembrie, taiwanezul Tung-Chieh Chuang (anterior laureat la
alte concursuri în ipostază de pianist sau cornist, studiind, în ultimii ani,
arta dirijorală în SUA), a condus Introducereşi Rondo capriccioso de
Saint-Saëns, acompaniind (destul de plat în momentele de piano, dar strălucitor
în forte) demersul solistic al violonistei Simina Croitoru (dezinvoltă, cu o
tehnică performantă şi sunet generos, rezolvând cu aplomb dificultăţile
partiturii). Gestica sigură, capacitatea de a conduce fraza cu eleganţă şi
cursivitate, într-o construcţie densă şi coerentă, expresivă, au atras atenţia însă
în special în partea I din Simfonia nr. 2, remarcându-se necesitatea unui plus
de fermitate în mişcarea braţelor, care va veni poate cu timpul.
Următorul candidat a fost britanicul George Jackson, la care s-a simţit
imediat experienţa deja acumulată la pupitrul unor ansambluri din Marea
Britanie, Suedia sau Austria, având şi atitudinea şi siguranţa necesare, deşi
braţele sunt încă rigide, iar maniera de tratare a partiturilor mult mai
rezervată şi nu atât de expresivă pe cât ar fi cerut şi Tzigane de Ravel (din nou cu Simina Croitoru) şi prima parte din
Simfonia nr. 1.
Apoi, pe podium a urcat sud-coreeanul Yun Hyun Jin (la rândul său dirijor şi
director muzical al Filarmonicii de tineret Marburger, studiind în Germania şi
Elveţia), etalând un temperament mult mai pregnant şi o implicare efectivă în
actul interpretativ, acompaniind cu supleţe Melodiile
lăutăreşti de Sarasate (Simina Croitoru făcând astfel un „tur de forţă“,
care i-a testat şi rezistenţa într-un repertoriu solicitant, uşoarele neclarităţi
trădând, probabil, oboseala), apoi partea I din Simfonia nr. 4, cu o gestică
foarte bună şi o cunoaştere atentă a lucrării, dar m-a surprins faptul că au
fost şi momente inconsistente, dând impresia că relaţia între partizi „nu se
leagă“ într-un edificiu sonor cu o anume monumentalitate, aşa cum era de aşteptat.
Ţinând seama de modul în care cu toţii s-au prezentat şi în etapele precedente, juriul i-a acordat totuşi
acestuia Marele Premiu, ca şi un concert în stagiunea 2013–2014 a Filarmonicii
care, la rândul său, i-a conferit (în urma votului) şi Diploma din partea
orchestrei, semn că au colaborat foarte bine şi în timpul repetiţiilor. Premiul
II i-a revenit lui George Jackson, invitat să dirijeze şi la Craiova, iar
Premiul III lui Tung-Chieh Chuang, care va apărea şi la pupitrul Filarmonicii
din Sibiu.
Probabil că spectatorii se aşteptau să
asiste la Gala laureaţilor, dar au avut surpriza să vadă chiar etapa finală, aşa
încât, în timp ce juriul delibera, orchestra a fost condusă de Gabriel Bebeşelea
(câştigătorul primei ediţii) în Uvertura Egmontde Beethoven, tânărul dirijor dovedind rigoare şi anvergură, capacitatea de
a contura planuri diferenţiate expresiv (aşa cum a demonstrat, de altfel, şi în
spectacolele sau concertele pe care le susţine ca angajat al Operei din Iaşi,
dar şi în fosa Operei din Bucureşti, unde a reuşit o adevărată performanţă în
coordonarea producţiei studenţeşti cu Don
Giovanni de Mozart, în vara acestui an).
Iar maestrul Horia Andreescu a înmânat Menţiuni
unor tineri care, deşi nu s-au calificat în finală, s-au aflat, ca şi alţi
colegi, chiar pe scenă, dornici să urmărească (şi probabil să susţină) evoluţia
celor selectaţi; în aplauzele publicului, au fost recompensaţi astfel Adelin Cătineanu
(România), Diego Gonzales Havilar (Spania) şi Vlad Vizireanu (România/SUA).
Organizată de Clubul „Elite Art“ UNESCO –
reprezentant exclusiv în România al Jeunesses
Musicales International – cu multă dăruire, entuziasm şi dorinţă de a fi cu
adevărat performantă, ediţia internaţională a Concursului de dirijat Jeunesses Musicales a fost, realmente,
un succes, Filarmonica ridicându-se la nivelul valoric pe care, din păcate, îl
„dezvăluie“ doar uneori, reuşind să se adapteze, în câteva clipe, de la o
baghetă la alta, compensând lipsa de experienţă a tinerilor dirijori prin
profesionalismul cu care au interpretat fiecare opus, ajutându-i astfel, cu
discreţie dar eficient, pe cei care, poate, peste ani, se vor afirma în elita
muzicală a lumii, primind, la început de carieră, girul şi încrederea artiştilor
de la Bucureşti. Ceea ce, pentru mulţi dintre cei laureaţi aici în alte competiţii,
a fost, adesea, de bun augur…
