Alasdair Gray (n. 1934, Glasgow), considerat cel mai mare scriitor scoţian în viaţă, ilustrează mitul artistului total şi totodată prolific; este poet, prozator, grafician şi pictor (asemeni marilor săi predecesori William Blake şi Mervin Peake), pamfletar, actor şi dramaturg. A debutat în 1981 cu Lanark: O viaţă în patru cărţi, estimat de critică drept cel mai important roman scoţian din a doua jumătate a veacului XX. Anthony Burgess a întâmpinat această apariţie cu cuvintele: „Era timpul ca literatura scoţiană să ne ofere capodopera sa. Iat-o: ea se numeşte Lanark. Comentându-şi propriul roman, tradus pretutindeni în lume, Gray a spus: „(…) Timpul lui Lanark e un timp apocaliptic mână-n mână cu speranţa nemărginită a omului faţă de semenul său: a te exprima în haosul de sine fără a te sustrage tragediei şi comediilor sale“. 

   Romanul BĂTRĂNII ÎNDRĂGOSTIŢI – POSTUMELE LUI JOHN TUNNOCK (Polirom, 2010, tradus fără cusur de Magda Teodorescu), pornind de la pretextul clasic al manuscrisului găsit (Walter Scott, Puşkin, Dostoievski, Călinescu etc.), este un pseudojurnal scris de un învăţător pensionar, John Tunnock, agrementat cu fel de fel de ficţiuni istorice fragmentare (aluzii şi analogii directe la contemporaneitate): epoca de aur a lui Pericle şi Socrate, Renaşterea italiană a familiei Medici, Anglia victoriană cu secta „fratelui Prince“. Romanul mai cuprinde şi un fel de memorial al propriilor aventuri erotice îngemănate cu o maliţioasă satiră politică a socialistului Tunnock vs. guvernarea laburistă Blair sau Brown, ce sfârşeşte mereu prin a deveni… conservatoare. În acest sens, cel mai bun capitol al cărţii ni se pare a fi „Judecata lui Socrate“, o microdramă ce atestă talentul dialogic al lui Gray. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.