Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

„La grande magia“ sau cum arată gelozia

Viața Medicală
Candid STOICA miercuri, 30 aprilie 2014
O piesă cu un titlu teribil, făcut anume pentru a atrage spectatori. O piesă cu un autor, Eduardo De Filippo, cu o biografie fabuloasă, patron de teatru, senator pe viaţă, popular, excentric, în mare vogă în lumea teatrului, creatorul multor piese cu mare succes de public internaţional („Filomena Marturano“, „De pretore Vincenzo“, „Minciuna are picioare lungi“, jucate şi pe scenele din România) şi al multor scenarii de filme („Napoli, oraşul milionarilor“), saturate de realităţile Italiei postbelice. La grande magia, pentru că despre ea este vorba, piesă scrisă în anul 1948, se prezintă ca un spectacol inegal, dar susţinut din răsputeri de un excelent, puternic ansamblu. Cam asta se poate spune pe scurt despre spectacolul regizat de cunoscutul regizor de talie europeană Elie Malka, a cărui premieră a avut loc la sfârşitul stagiunii trecute.
După un început într-adevăr şocant, care te aştepţi să fie dezvoltat în aceeaşi manieră senzaţională, autorul risipeşte rapid ceea ce câştigase pe neaşteptate şi îşi îndreaptă atenţia spre şocurile şi fluctuaţiile ce le poate produce în conştiinţa unui soţ înşelat aşa-numita boală a geloziei. Gelozia este considerată de unii specialişti mai întâi ca o boală acută care, cronicizată, atribuie individului uman un comportament anormal, aberant, ce poate ajunge, uneori, până la crimă. Ea, gelozia, este universală şi se poate instala cu succes şi la femei, şi la bărbaţii de diferite naţionalităţi şi rase, şi, deşi nu este contagioasă, poate produce efecte secundare cum ar fi bănuiala, suspiciunea sau invidia. Se pare că italienii au naţionalizat aşa-zisa boală făcând din gelozie un fel de sentiment naţional, inventând chiar un termen specific pentru cel înşelat: „cornuto“! Adică, în argou, „încornoratul“. Gelozia a produs capodopere, cea mai cunoscută fiind piesa lui Shakespeare, „Othello“. Martori oculari mărturisesc că suferinţele gelosului, fie el de genul masculin ori feminin, sunt sfâşietoare, ducând la pierderea raţiunii, drept pentru care medicii sfătuiesc pacienţii să se lepede de ea, cu de la sine putere, cât mai repede posibil.
Eduardo De Filippo, fiu al lui Eduardo Scarpetta, considerat de critici un demn discipol al lui Pirandello, construieşte de fapt o parabolă despre viaţă. Otto Marvuglio, un magician ambulant, prezentând o scamatorie de duzină într-un hotel de pe Riviera italiană, o face să dispară pe Marta, soţia lui Calogero di Spelta. În realitate, Marta profită de stratagemă pentru a fugi la Veneţia cu iubitul ei, magicianul, disimulând adulterul sub masca scamatoriei, a iluziei. Soţului înşelat îi rămâne alternativa fie să accepte adevărul crud, fie să se iluzioneze că soţia sa a fost victima unui act de magie şi că se va întoarce la el într-un viitor apropiat.
„Eduardo De Filippo propune o călătorie presărată la tot pasul cu artificii prin care realitatea capătă contururi incerte, fugitive. Scopul nu e acela de a-l face pe spectator să creadă că nu există diferenţă între realitate şi iluzie, ci de a puncta tendinţa lumii contemporane de a fi nesigură cu privire la distincţia dintre real şi ficţional. Piesa sugerează că iluzia este în acelaşi timp o pavăză şi o capcană, îndemnând la reflecţie asupra farselor pe care suntem dispuşi să ni le jucăm nouă înşine pentru a evita confruntarea cu suferinţa“, este prezentarea cu care secretariatul literar al Teatrului Bulandra speră să atragă un public cât mai numeros, dar şi avizat, la spectacol.
În Sala Izvor a teatrului, ale cărui foaiere au devenit un fel de sanctuar, ca să nu scriu cavou, al celui care a fost marele regizor Liviu Ciulei, unul din reformatorii teatrului românesc postbelic, la Bulandra, deci, dincolo de exacta derulare a spectacolului, se petrece un fenomen cumva mai interesant, mai captivant, pe care însă spectatorul obişnuit nu îl poate percepe: un spectacol în care toată trupa se luptă cu piesa, cu un regizor care de multe ori e absent, iar uneori lipseşte cu desăvârşire, cu textul de multe ori incomod, care ar fi necesitat nenumărate reducţii, cu autorul, care a răsucit piesa spre alte meleaguri, vorba poetului: „Cine-i autorul care-a înfăptuit omorul în cinci acte cu sete, ca o crimă pe îndelete?“
Pe Virgil Ogăşanu l-am regăsit cu plăcere la vârsta compoziţiilor. Odată cu trecerea timpului, nu mai este tânărul sclipitor din „Leonce şi Lena“ sau din „Răutăciosul adolescent“, totuşi, sub noua carcasă a vârstei, recunoşti calităţile care au făcut din el unul din actorii cei mai interesanţi ai generaţiei sexagenare. Virgil Ogăşanu dă viaţă cu detaşare unui amărât de prestidigitator care trebuie să trăiască din minciună, încercând să aducă o notă de umor într-o meserie al cărui ţel este să-i păcălească pe oameni prin ceea ce fiecare prestidigitator numeşte cu mândrie: iscusinţa minţii şi nebăgarea de seamă a spectatorilor. Au existat în România mai multe exemplare de asemenea scamatori: Iozefini şi Ovidiu Rene, care, chiar dacă n-au atins marile performanţe ale iluştrilor magicieni Houdini sau Copperfield, şi-au făcut cu brio meseria, mistificând cu talent publicul pe care l-au avut la dispoziţie. (Am cunoscut fenomenul: în anii tinereţii mele am făcut un fel de ucenicie pe lângă unul dintre aceşti magicieni, care îşi spuneau prestidigitatori, fiindu-le, pentru puţin timp, partener, atât la televiziune, cât şi într-o baracă la Obor. Dar, microbul nefiind extrem de puternic, nu m-am molipsit.)
Pe scena de la Podul Izvor al Teatrului Bulandra îi ţine piept cu succes lui Virgil Ogăşanu, într-un rol mult mai dificil (Calogero Di Spelta), excelentul, minunatul actor care este Răzvan Vasilescu, autor al multor izbânzi scenice şi filmice, care poate trezi gelozia multor confraţi. Nu vreau să amintesc decât performanţa sa din filmul unde joacă cu succes, de la egal la egal, cu un star internaţional de talia unui Armand Assante. L-am admirat şi continui să-i admir performanţele surprinzătoare.
Îi secondează pe cei doi, cu umor şi căutând cu tot dinadinsul calea performanţei, Adrian Ciobanu într-un rol de servitor şi Gh. Ifrim într-un rol de poliţist obtuz. În restul distribuţiei destul de numeroase, neavând roluri pe măsură, îşi fac datoria încercând mici crochiuri de individualizare ale măruntelor roluri Camelia Maxim, o excelentă şi modestă actriţă (Zaira, soţia magicianului), Valeria Ogăşanu (madam Locascio) şi Bogdana Darie (madam Zampo), două excelente bârfitoare, Mihai Bisericanu (Gervasio), Romeo Pop (Arturo), Vlad Zamfirescu, des întâlnit pe scenele capitalei (Mariano), Radu Amzulescu (Gregorio), Anca Androne (soţia lui Calogero), Simona Pop (Amalia) şi punct. Felicitări tuturor pentru profesionalismul şi modestia cu care se achită de micile roluri pe care le au de interpretat, dovedind încă o dată că Teatrul Bulandra este un colectiv închegat, capabil de a reînnoda vechile şi marile lui performanţe!

 

 

Vineri, 11 aprilie, la Centrul de cultură al sectorului 2 din strada Calderon în cadrul cenaclului de dramaturgie numit Dragon 2 (adică dramaturgi refuzaţi, „goniţi“ de pe scenă), înfiinţat cu câtva timp în urmă de actorul şi dramaturgul Candid Stoica, de scriitorul C. Turturică şi de ziaristul Denis Dinulescu, a avut loc lectura piesei „Cel mai bine-i în avion“ de C. Turturică. Piesa, având subtitlul „Comedie cu evrei şi români stresaţi“, se ocupă de frământările şi chinurile unei familii de evrei comunişti înaintea plecării definitive spre Ţara Sfântă, şi a fost citită cu aplomb de actorii Candid Stoica, Sergiu Ionescu, Florentina Tănase, Izabela Drăgoi, Denis Dinulescu şi prof. Ion Maftei.
În asistenţă, dramaturgii Dinu Grigorescu şi Puşi Dinulescu, scriitorul Emil Lungeanu, teleastul Eugen Dumitru şi autorul au ascultat cu interes lectura incitantei şi deloc convenţionalei lucrări dramatice. (C. S.)

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.