După truda de o viaţă, pictorul-profesor Ghiţă Leonarddin Iaşii noştri cei de toate culorile (nu de cele electorale vorbesc!) a fost omagiat de studenţii săi – adulţi cu profesii diferite care şi-au aflat în pictură refugiu şi împlinire de suflet – printr-o expoziţie colectivă care a dat acestui an o încărcătură de aur tomnatic din acela cu care se înveşmântă frunzişul şi fructele livezilor la vremea culesului. Expoziţia a reunit lucrări ale creatorilor pictori ieşeni care au fost de-a lungul timpului formaţi de profesorul ajuns acum în anotimpul vestitor de piscuri albe, de pe care poate privi înapoi, spre culmile domoale ale colinelor, cu bucuria unei împlinite datorii: aceea de a nu lăsa cântecul culorii să se stingă. Marea sală a Galeriei de Artă din inima oraşului în care-şi are leagăn poveştile humuleşteanului, apoi Casa Pogor, a fost în sărbătoare, iar profesorul a regăsit strădania sa în formarea învăţăceilor într-ale artei în fiecare lucrare din cele peste 50 expuse, în fiecare tuşă de penel, în fiecare aureolă de floare. Nu întâmplător, cea mai mare parte a lucrărilor au reprezentant-o florile –  omagiu discret şi vibrant prin care expozanţii şi-au manifestat recunoştinţa pentru mentorul lor (o floare rară din pajiştea de suflet omenesc). S-ar cuveni să-i amintim pe toţi artiştii-pictori ieşeni prezenţi la colectiva omagială. Şi totuşi, nu! Este cu mult mai bine să ni-i imaginăm ca pe un buchet cald şi viu care continuă să-şi rotunjească plinul corolelor sub lumina celui mai senin cuvânt: Cu plecăciune, domnule profesor Ghiţă Leonard, studenţii domniei voastre ştiu ce vă datorează!