În această perioadă atât de
învolburată, învrăjbită și agitată, dominată de nesiguranță
și suferințe, în care discrepanța dintre bogați și săraci a
creat o falie greu de acoperit, iar amenințarea unui război
nimicitor este tot mai perceptibilă, în Bulgaria a avut loc cel
de-al 61-lea congres al Uniunii mondiale a scriitorilor medici
(UMEM). Tema de anul acesta a fost: „Medicina și pacea”.
Prezentând fragmente din propriile
producții literare, în limba națională, franceză sau engleză,
participanții celor opt societăți naționale (Bulgaria, Elveția,
Franța, Germania, Italia, Polonia, Portugalia și România), membre
UMEM, și-au demonstrat nu numai solidaritatea profesională, ci și
calitatea de mesageri ai cuvântului, necesitatea de a ne apropia și
a ne înțelege, de a milita pentru o soartă mai bună pentru toți.
Materialele prezentate au pus în
evidență talentul și măiestria literară a autorilor,
constituită într-o largă paletă de genuri literare, respectiv,
poezie și poeme, proză scurtă, pagini de roman, publicistică,
diaporame, postere și film, toate ilustrând medicul implicat în
actul de cultură și progres social, ca element de defulare de
neajunsurile cotidiene.
Cuvântul de deschidere a aparținut
profesorului Zlatimir Kolarov, președintele Uniunii scriitorilor
medici din Bulgaria „Dimităr Dimov”. Intitulat sugestiv „Crezul
meu – copiii și pacea”, textul, prezentat în limbile bulgară,
engleză, franceză, spaniolă, germană și... română, a început
cu următoarea mărturisire: „Noi, scriitorii, ne scriem textele cu
inspirație, le îngropăm cu emoție în paginile unei reviste, ale
unui ziar sau ale unei cărți și așteptăm cu nerăbdare să fie
scoase de acolo de mâinile cititorului curios și să renască în
sufletul lui”. Și-a încheiat expunerea cu trista constatare că
„omenirea nu și-a învățat lecția de istorie și omenie”.
Profesorul Andreas Steiner ne-a
împărtășit din nou experiența sa ca medic voluntar în Africa,
oferindu-ne și versuri de o vibrantă sensibilitate, în ciuda celor
81 de ani împliniți nu de mult. Pe aceleași coordonate s-a situat
și mărturia doctorului Roland Noel, cuprinsă în volumul „Les
blessures incurables du Rwanda” (Rănile nevindecabile ale
Rwandei), subliniind de la început că lucrarea se adresează celor
tentați de aventura umanitară „pentru ca ei să reflecteze bine
și să-și pregătească minuțios călătoria. Periplul lor îi va
conduce uneori pe marginea ororii absolute către care nici cele mai
îngrozitoare coșmaruri nu i-au condus vreodată”.
Fascinantă ne
apare și fantezia doctorului Eberhard Grundmann care reinventează
povestea cuplului inițial, Adam și Eva. Într-un mesaj emoționant
dedicat Zairei, o imaginară stră-strănepoată născută în anul
2160, neurologul elvețian Françoise
Verrey Bass
(fost secretar UMEM) rostește o ultimă urare: „Să fii mereu
curioasă în legătură cu ce te înconjoară și să încerci să
deprinzi până în ultima clipă a vieții tot ceea ce îți oferă
trecutul și prezentul”.
În eseul „Medicina fără pace”,
Harald Rauchfuss (fost președinte UMEM) a remarcat cu amărăciune
că „în Germania, medicina se lasă antrenată în interminabile
procese de așa-zisă perfecționare. Sunt dați uitării atât
profesioniștii domeniului, cât și pacienții. Medicii se luptă
pentru resturile unei activități individuale. Tratamentul este
inițiat doar atunci când tehnologia informatică aprobă
necesitatea acestuia. Concurența este cea care domină”.
Asemenea mesaje deosebit de tonice și
pline de adevăr, ilustrarea vieții în infinitele ei ipostaze,
filtrate de trăirile autorilor, lectura versurilor și a mostrelor
de proză a autorilor din cele opt țări, au ținut trează atenția
asistenței și i-au impresionat pe cei prezenți. Păcat că spațiul
limitat nu ne permite să oferim cititorului mai mult din cuprinsul
consistent al congresului, care s-a constituit într-o splendidă
pagină de comunicare interumană și de cunoaștere și apreciere a
peisajului, istoriei și culturii țării vecine, de la sud de
Dunăre.
Cele câteva obiective vizitate ne-au
creat impresii cu totul și cu totul deosebite, pe care încercăm să
le împărtășim și cititorilor.
Am început ca invitați la „o
cafea cu rectorii” Universității de medicină din Plovdiv,
întemeiată în anul 1945, care a pregătit mai bine de 30.000 de
medici din 43 de țări ale lumii. Am apreciat stilul modern al
învățământului, dotările complexe, laboratoarele, confortul
asigurat studenților.
Am vizitat vechiul oraș Plovdiv,
așezat pe o colină, cu străduțe în pantă, pietruite și case
vechi, cu iz oriental, bine întreținute, care păstrează o
atmosferă patriarhală, în respectul pentru propria istorie. În
seara aceleiași zile, am avut bucuria unui grandios spectacol cu
fragmente din cele mai vestite opere ale lui Verdi, derulat în
vechile Arene romane ale orașului. Spectacolul omagial a fost
dedicat lui Borislav Ivanov, unul dintre marii dirijori și muzicieni
ai Bulgariei, în interpretarea unor artiști de mare valoare.
Vizita la ruinele cetății tracice
Perperikon, de pe înălțimile munților Rodopi, a prilejuit
profunde reflecții și evocarea unei civilizații puternice,
confruntată în timp cu imperiile Macedonean, Roman și Otoman. În
fine, am fost oaspeții complexului mănăstiresc Bachovo, al doilea
ca valoare după vestita mănăstire de la Ryla. Complexul,
aparținând secolului al XVII-lea, este întreținut cu sfințenie
și este vizitat de numeroși oaspeți din țară și din afara ei.
Orașul Plovdiv, așezat pe malurile
râului Marița, al doilea ca mărime și importanță după Sofia,
atestat documentar din secolul VI î. H., și-a scris istoria cu
sacrificii și suferințe, ca supus ai celor trei imperii amintite și
nu mai puțin unui regim dictatorial, comunist. În cele din urmă,
orașul și-a găsit identitatea, și-a creat propriul drum de
așezare modernă, extrem de animată, cu viață culturală și
economică remarcabilă, în plin progres.
Societatea
Medicilor Scriitori și Publiciști din România a fost reprezentată
de semnatarii acestor rânduri. Primul, cu două „tablouri” de
proză, iar cel de al doilea cu două diaporame și un poster. Ne-am
bucurat de prietenie și înțelegere, ba chiar și de aprecierea
colegială a celorlalți, doctorul Mihai Cezar Popescu fiind cooptat
ca membru al noului Comitet de conducere, al cărui președinte a
devenit doctorul Roland Noel (Franța), iar secretar doctorul Simone
Bandirali (Italia).
S-a propus Germania ca loc de
desfășurare pentru cel de-al 62-lea congres și cochetăm cu ideea
organizării următorului, în zona Neamțului, la poalele
Ceahlăului. În final, ne manifestăm satisfacția și bucuria
participării la aceasta prestigioasă întâlnire, pe care o socotim
o reușită deplină și memorabilă, de importanță particulară
pentru viața noastră.