Andrei
Dorobanţu a fost şi este un „vorbitor“ remarcabil în dificilul domeniu al
explicării problematicii ştiinţifice. Frumuseţea discursului, firescul,
accesibilitatea şi limpezimea exprimărilor sale au atras deopotrivă publicul şi
pe profesioniştii mass-media. Partea proastă acum este prejudecata (moştenită
de la cine?) a unora dintre conducătorii mijloacelor de comunicare, potrivit căreia
un om bun sau – ca în cazul de faţă – foarte bun la ceva, este obligatoriu bun
la orice altceva. Astfel, copleşiţi de notorietatea lui Andrei Dorobanţu, şefii
de la Bucureşti FM l-au invitat pe acesta să modereze (nu să fie invitat, ci să
modereze) un serial de ştiinţă. Politicos, savantul a acceptat, dar nimeni n-a
avut „curajul“ să-i testeze aptitudinile pentru o meserie net diferită de aceea
a cercetătorului şi a popularizatorului de ştiinţă. Şi nimeni nu i-a comunicat
câteva reguli elementare de moderare radiofonică.
Începând
cu numărul de cuvinte care se rostesc în mod obişnuit într-un minut (150–180,
nu sub 100, cu pauze nefireşti). Continuând cu întrebările (care trebuie să fie
ale ascultătorilor nu ale specialistului travestit în moderator). Ajungând la
felul în care moderatorul se adresează invitatului său. (La o întâlnire pe teme
de astronomie şi astrofizică cu directorul Institutului Astronomic al
Academiei, Andrei Dorobanţu i se adresează acestuia cu „Dorule“, neştiind că
moderatorul instaurează şi modul în care publicul urmează să memoreze numele
invitatului.) Deci, cu „Doru“ nu s-au explicat performanţele elevilor noştri la
Olimpiada de Astronomie şi Astrofizică de anul acesta, obţinute printr-o pregătire
din afara şcolii, nu s-a spus nici de ce dezvoltarea fără precedent a
astronomiei în Spania îi ajută pe spanioli să învingă criza. Am aflat doar câte
telescoape îşi doreşte „Doru“ şi care sunt cele mai mari radiotelescoape din
lume. Peste 200 de ani va fi, desigur, importantă ieşirea cu succes a pământenilor
din galaxie, deocamdată nu ne prea chinuie această eventualitate. S-ar putea să
ne intereseze, totuşi, plecările spre Marte, dar n-am prea înţeles de ce. Un
titlu extrem de atrăgător, „Universul ca obiect cosmic“ ni se promite pentru
data viitoare, dar să vedem ce se va face cu el.
În
perfectă opoziţie cu o seară „ştiinţifică“ stângaci condusă, am găsit
radiodocumentarul despre tango. O moderatoare bine documentată, dar care ghiceşte
perfect gândurile radioascultătorilor ei, pune cu glas plăcut, neezitant,
întrebările, iar invitatul, rostire la fel de îngrijită, cercetător în domeniu,
răspunde, neuitând nicio clipă că se adresează nu unui specialist, ci unui
public divers. Pe lângă încântare, ne alegem cu date despre felul în care
tangoul întăreşte sănătatea, iar contactul apropiat cu semenii, în dans, sporeşte
încrederea reciprocă, factor esenţial al bunei înţelegeri interumane. Ni se
atrage atenţia şi asupra faptului că Zaraza, departe de a fi numele unei june
fermecătoare, este denumirea comună a unui animal de povară din Argentina. Părinţii
sunt sfătuiţi să evite alegerea acestui nume pentru fiica lor.
Guraliva şi radiofonica Mirela, cu prezenţele ei
prelungite la microfon, face parte din categoria celor care cresc vizibil
audienţa postului.