Cultură

Literatură şi pictură pe curbele vieţii

de Paula ROMANESCU - feb. 20 2014

În mişcarea contemporană artistică din ţara noastră, este tot mai prezentă pictura membrilor Cenaclului de Arte plastice al medicilor din România „Ion Ţuculescu“, fiecare creator aducând, în felul său, mărturie despre toate văzutele pe pământ în prea scurta noastră trecere sub soare. Locuri şi aspecte surprinse de un ochiul mereu atent ne sunt ilustrate de medicul-pictor Gheorghe M. Petre Frăsineanu prin cea mai recentă expoziţie personală (ianuarie 2014) de la Cercul Militar Naţional.

Astfel, ne sunt aduse sub streaşina privirii peisaje de prin Peru şi Mexic, urme ale unor civilizaţii străvechi, de dinainte de apariţia Noii Lumi, de celebrele caravele şi mai apoi de legile scrise cu sânge şi însemnate cu moarte în numele „dreptei credinţe“, pentru care în veci de veci Inchiziţia va reprezenta în conştiinţa omenirii chipul ororii şi al crimei, cu care şi iadul s-ar împăuna. Un singur pas ne separă de China, cu al ei zid despre care astronauţii pretind (şi cum să nu-i credem dacă pe cont propriu nu putem cerceta?) că ar fi singura creaţie de pe Pământ, realizată de om, vizibilă din univers. Facem apoi un popas în Olanda, unde medicul Petre Gheorghe a lucrat o vreme în Spitalul Academiei Universităţii din Leiden. Ajungem chiar şi în jungla amazoniană, pe urmele incaşilor, pe Valea Anzilor, de-a lungul râului Urubamba, printre băştinaşii înfrăţiţi cu natura. Suntem, apoi, în deşertul african; oricum, printre beduini suntem mai în siguranţă decât lângă voracele piranha.

Expoziţia de pictură „Pământul oamenilor“ a medicului Petre Gheorghe este un imn închinat vieţii niciodată muritoare, ciclic reînnoită sub influenţa energiei cosmice, care se încadrează între curba ascendentă (devenirea întru desăvârşire) şi cea descendentă, sinonimă cu iadul cel de toată uzura, dar fără care continuitatea vieţii nu ar fi posibilă. Şi astfel ajungem la cea de-a doua calitate artistică a creatorului medic, aceea de scriitor.

Ciclul vieţii omului sub soare, influenţat şi generat de energiile cosmice, este asemănător, pentru medicul Petre Gheorghe, cu viaţa unei plante ce se naşte din sămânţă. Numai că „omul are şi o dimensiune spirituală, care îl face conştient de existenţa sa“. Gândirea, deci, ştiinţa că este muritor, iată marea superioritate a omului faţă de sămânţa care „nu ştie“, dar încolţeşte la vremea sorocită. De ce tocmai ceea ce-l face pe om superior plantei – raţiunea – este şi cauza nefericirii sale, culminând cu teama de moarte, când, de fapt, ar trebui să accepte cu seninătate reîntoarcerea în oceanul cosmic al energiilor toate?

În secolul trecut, Jean Cocteau ilustra şi el vechea temă a ciclului vieţii, pretinzând că fiecare dintre noi este un vas care imprimă o

formă diferită aceleiaşi ape şi „retourné au lac, on collabore à sa transparence“. La Cocteau, universul cosmic este un lac. Formele purtătoare de viaţă trebuie să-şi urmeze cele două curbe – ascendentă şi descendentă – fără de care nu există continuitate. Tema este prezentată pe larg de dr. Petre Gheorghe în volumul Starea de uzură şi sfârşitul vieţii (Ed. Amanda Edit, Bucureşti, 2013), amplu studiu pe care medicul îl ilustrează cu lucrări plastice proprii, ca pentru un dialog al artelor. Din lectura cărţii se desprinde şi ideea (liniştitoare) că, de suntem cu toţii datori cu punerea unui punct acolo unde curba descendentă atinge pământul, nici pentru medici nu se face excepţie, ba chiar aceştia se grăbesc să „plece“ uneori cu mult înaintea pacienţilor lor. Citind volumul, am meditat cu un zâmbet amărui şi cu un tremur de suflet la responsabilitatea medicală din Antichitate, când, „dacă medicul curant nu recomanda unui bolnav unul din remediile prevăzute în cartea sacră şi trata în mod arbitrar bolnavul, era răspunzător de viaţa acestuia, fiind el însuşi condamnat la moarte în caz de deces al pacientului său“. La noi, ar fi astăzi cam greu (imposibil!) de pus pe umerii medicului responsabilitatea cu pricina, motivul principal (nu şi singurul) fiind acela că juraţii lui Hipocrate în înţelegere cu Esculap îşi iau lumea-n cap şi migrează în căutarea unei curbe cât de cât ascendente, spre alte zări tot de boli pline... În România, medicii de pe ambele curbe se preocupă încă de artă, literatură, muzică. E bine.

PS: Generos din fire, medicul Gheorghe M. Petre Frăsineanu a rezervat jumătate din spaţiul său expoziţional nepotului (şi elevului) său Ştefan Petre, colonel în Armata română, care, la rândul său, şi-a găsit în pictură cale de împlinire spirituală pe punctul cel mai înalt al curbei ascendente la care a ajuns în omeneasca sa trecere. Pictorul Ştefan Petre îşi alege modelele din realitatea imediată, din natura supusă ordinii universului.

De vineri, 19 aprilie, în cinematografe

Arta de a povesti fără a plictisi

Cultura universală, sărbătorită la MNLR

Doza de ficțiune: „Amnezia”, poezie de Așer Negoi

Expoziție foto „Apuseni, țara de piatră”, la Casa Studenților București

Opera Naţională Bucureşti marchează anul centenar puccinian

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

Tipărit + digital – 249 de lei
Digital – 169 lei

Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Literatură şi pictură pe curbele vieţii

Din aceeași categorie