Anul acesta, Muzeul Municipiului București (MMB) și-a răsfăţat publicul cu trei întâlniri cu o artistă deosebită, martoră la aproape un secol din istoria recentă a ţării – Margareta Sterian. Și-a pus amprenta atât asupra artelor plastice (cu precădere în domeniul picturii și graficii, dar și cu incursiuni în ceramică și tapiserie), cât și în alte zone culturale. Artista a fost, în fapt, un intelectual rafinat, care și-a întregit activitatea creatoare prin scris (poezie, proză, traduceri din literatura universală).

Parcursul început în luna iulie, cu medalionul „Chipuri și măști”, integrat în expoziţia anuală a Pinacotecii Bucureștiului de la Palatul Suţu, a fost continuat în septembrie, la Art Safari, în cadrul proiectului „Seducţie și triumf în artă. Femei-artist din România”, organizat de MMB. Demersul este acum desăvârșit prin expoziţia „Margareta Sterian. Realism magic – Ipostaze”, găzduită până la 5 decembrie a.c. tot la Palatul Suţu, în sălile Pinacotecii. În acest mod se încheie un demers curatorial, iniţiat de Elena Olariu, director adjunct al MMB, pentru a face cunoscută publicului colecţia de lucrări ale Margaretei Sterian (1897-1992). Acestea au intrat în patrimoniul Pinacotecii în urmă cu un an, datorită donaţiei făcute de Mircea Barzuca, legatarul testamentar al artistei.

Expoziţia cuprinde cele 50 de tablouri ale donaţiei menţionate, dar și lucrări aflate anterior în patrimoniul Pinacotecii, într-o alăturare care ne convinge încă de la prima privire de excepţionala vocaţie coloristică a pictoriţei. Universul său cromatic abundent și viguros ne transpune într-un spaţiu desprins de timp, într-o lume a miturilor și misterelor, a visului și sugestiei, în acel „rea­lism magic” din titlu.

Metafore și simboluri

Personajele Margaretei Sterian sunt întotdeauna încărcate de metafore și simboluri, care cer un răgaz de contemplare și meditaţie în faţa fiecărei lucrări. Doar trecând de mirajul primei impresii putem ajunge să descifrăm mesajele ascunse și să înţelegem titlul ales de artistă, pătrunzând în profunzimile filosofice ale compoziţiilor sale, fie ele scene de viaţă, peisaje citadine, scene rurale ori tradiţii populare.

Nu trebuie să uităm nici contextul istoric în care a trăit și a pictat Margareta Sterian, nevoită să se refugieze în arta sa și obligată să se reinventeze și să găsească noi modalităţi de a supravieţui. Poate de aceea s-a ascuns adesea în lumea circului și a măștilor, în locuri unde spectacolul continuă cu veselie, indiferent de sentimentele reale ale artiștilor.

La fel de impresionantă este și seria de tablouri care au ca element comun reprezentarea mireselor, deși titlurile trimit la subiecte diferite. În fond, vedem cum momente care ar trebui să fie culmi ale bucuriei și împlinirii personale ajung să fie întunecate de interferenţe exterioare.

Și dacă peisajele vi se pot părea uneori banale, veţi găsi aici o forţă neașteptată și o vibraţie deosebită în două tablouri realizate la un deceniu unul de celălalt, „Șosea pe ploaie” (1979) și „După ploaie, pe șosea” (1989), în care alegerea culorilor transformă depresia în speranţă, și care sunt în fapt transpuneri ale unor momente cu care fiecare dintre noi se confruntă de-a lungul vieţii.