Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Lumea se poate schimba

Viața Medicală
Ilinca BELCIU joi, 10 mai 2012

Dintotdeauna am ştiut că voi fi servitoare. Mama mea a fost servitoare, bunica mea a fost sclavă.

   Unul dintre cele mai emoţionante filme de la Oscarurile lui 2012 este cel al lui Tate Taylor, genul de producţie care se adresează direct americanilor şi nu numai, promovând prietenia între rase, criticând regulile rigide şi uşor absurde ale segregării rasiale ce marcau statul american Mississippi în anii ’60. Un film despre depăşirea barierelor sociale, despre mentalităţile societăţii americane, condiţia socială a servitoarelor de culoare, relaţia cu stăpânii, condiţia de sclav. Altfel spus, probleme serioase proiectate prin povestea curajoasei tinere Skeeter (Emma Stone) – cea care, prin talentul său de jurnalist, într-o perioadă în care femeilor le stătea bine în jurul casei, pentru creşterea copiilor şi alte activităţi domestice, încerca să revoluţioneze societatea, să scuture puţin mentalităţile. Singura necăsătorită din anturajul său, Skeeter se preocupă îndeaproape de viaţa celor care duc greul muncii în grandioasele case ale bogătaşilor. Decide să facă tot posibilul spre a da glas gândurilor, nemulţumirilor, viselor trecute sub tăcere de cele care au grijă de copiii albilor. Iar Viola Davis îşi povesteşte viaţa în aşa fel încât nimereşte direct în inima publicului: versiunea servitoarelor va scutura zdravăn imaginea vieţii într-o societate segregată. Dincolo de ambiţia scrierii unei cărţi şi adunarea confesiunilor unor femei cărora le-a fost pur şi sim­plu interzis să vorbească, Skeeter dovedeşte o lecţie de curaj în faţa mentalităţii colective. Fără a incrimina colectiv socie­tatea americană a mo­mentului, filmul lui Tate Taylor este un tablou colorat, viu şi extrem de emoţionant al unei lumi, dincolo de relaţii tabu şi concepţii… De altfel, The Help tratează mai puţin rasismul, cât odiseea personală a protagonistei pe post de catalizator al tuturor poveştilor şi expe­rien­ţelor negre­selor. Are umor, suspans, emoţie, vorbeşte atât de bine despre o perioadă în care rasismul nu însemna doar dreptul la vot şi educaţie, ci şi umilinţe continue, o lipsă completă de compasiune faţă de nişte fiinţe pe care aproape că nu erau considerate oameni.
   În rolul lui Minny Jackson, Octavia Spencer are momente de încordare senină şi firească, dar şi încărcate de umor şi francheţe. Oscarul pentru cel mai bun rol secundar a determinat-o să izbucnească în lacrimi şi să dedice mult râvnita statuetă întregii echipe. Desigur că nu este primul film realizat pe subiect, după Pe aripile vântului, Driving Miss Daisy şi alte producţii de gen, poate că The Help (Culoarea sentimentelor) nu se detaşează clar de celelalte. Dar un umor haios, sprinţar amestecat cu emoţie contribuie la mixul perfect. Ambiţia şi privirea îndeaproape, din interior, a vieţii negrilor va scoate la iveală lucruri incomode pentru comunitatea albilor alături de care au trăit o viaţă întreagă. Mai mult, în anii ’60, nu exista libertate de exprimare şi ideea în sine de a vorbi mai mult decât trebuie ducea la posibilitatea pierderii nu doar a unui loc de muncă, ci a unui statut în societate. Vorbim de o perioadă în care societatea americană experimenta un alt gen de criză, cu mult mai periculoasă dacă ar fi să analizăm în profunzime: una morală, la fel de dureroasă precum cea economică, perioadă în care negrii erau victima unui tratament înjositor şi dureros.
   Filmul abordează o temă importantă care reuşeşte să impresioneze publicul, să stârnească râsul, să capete interes din partea mai multor spectatori. El tratează metodic şi destul de insistent dreptul şi libertatea de a alege, de a reacţiona şi a te face auzit. Este, fără îndoială, unul dintre filmele militante care trebuie făcute, dar mai ales să ajungă la public, fără a fi însă capodopera ce nu trebuie ratată. Desigur că există toate categoriile de personaje: cel bun, cel rău, cel oropsit, aşa cum iubirea şi ura se sprijină pe acelaşi gât. Pe de altă parte, se insistă destul de mult pe ignoranţa şi răutatea superioară a stăpânilor, pe umilinţe (mai ales prin faptul că negrii erau obligaţi să folosească o altă toaletă, pentru a nu „infecta“ copiii, altfel crescuţi şi îngrijiţi de ei).
   Dezvăluirile şoptite dar curajoase ale femeilor se fac auzite, iar anonimatul lor în momentul apariţiei editoriale le dă încredere şi celorlalte. Relaţia dintre Skeeter şi servitoare capătă o dimensiune maternă, trece dincolo de orice graniţă falsă, indusă. Tânăra bătăioasă le demonstrează cum orice se poate atunci când crezi cu adevărat. Primul pas este extrem de important şi, odată făcut, lumea se poate schimba aşa cum visezi pentru că începi să contezi cu adevărat, ieşind din anonimat. Romanul care stă la baza filmului lui Tate Taylor a fost extrem de bine primit de critici şi a rămas în topul New York Times al celor mai vândute cărţi timp de 103 săptămâni.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC