Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Lungul drum al vieţii către oameni

Viața Medicală
Iftimie NESFÂNTU luni, 2 septembrie 2013
Scriitorul şi povestitorul ieşean Vasile Ilucă a publicat a treizecea carte, romanul intitulat Caietul crâşmarului, cu o copertă potrivită temei, realizată de autor şi o prefaţă concisă, vizând rădăcina lucrurilor, semnată de scriitorul Vasile Filip.
Prozatorul reînvie şi urmăreşte caractere puternice în împrejurări tulburi. Dumitru Dinsus, personajul principal al romanului, are parte de încercări-limită: concentrare, apoi frontul de est – în al Doilea Război Mondial, prizonier în lagărele sovietice. Va evada şi odată ajuns acasă, se va confrunta cu noile rânduieli, „impuse cu tancul şi revolverul“. A trecut prin toate cu demnitate. A căutat să reziste şi noilor politruci, oameni de nimic, veniţi de aiurea, care pentru un pumn de talanţi şi un căuş cu mălai îi trimiteau pe cei cu dragoste de glie într-un altfel de iad: închisorile după model sovietic şi Canalul. Dumitru Dinsus n-a vrut să se înscrie la colectivă şi a avut şi el parte de astfel de „beneficii“. Arestat şi bătut, îşi va petrece ani buni de viaţă la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Nevasta i-a murit de inimă rea, băiatul, un strălucit elev de liceu la acea vreme, a fost dat afară din toate liceele şi a ajuns să lucreze ca fierar-betonist pe şantierul hidrocentralei de la Bicaz. Este un personaj reprezentativ pentru mulţi ţărani ai satelor româneşti, întorşi cu bine de pe frontul de est şi sfârşind apoi cu familiile distruse.
Greu de spus dacă aceşti români adevăraţi au fost sau nu supravieţuitori. Dârzenia şi demnitatea lor în situaţii tulburi dau fiori celui care citeşte cartea, chiar dacă nu a trăit în acele vremuri. Otrepele bolşevice şi cozile de topor de pe la noi, adesea fără nicio legătură cu pământul şi istoria, vinituri fără niciun Dumnezeu, făceau legile după bunul lor plac. N-aveau tată, n-aveau mamă. Cine nu era cu ei era din start condamnat, era „duşman de clasă“.
De ce Caietul crâşmarului? Abia la sfârşit autorul ne va dezlega şi acest mister, ascuns tocmai în titlul volumului. Dumitru Dinsus şi alţii ca el fuseseră înregistraţi cu un scris bolovănos şi agramat în caietul ţinut de cârciumarul Bercu Idel, din sat. Un om de nimic, recrutat de bolşevici şi ajutat să ţină cârciumă, îşi făcuse un caiet în care nota spusele clienţilor. Şi unde să vorbească dacă nu la cârciumă?! La un pahar cu băutură proastă, contrafăcută, sătenii îşi dădeau drumul la gură... îi înjurau pe sovietici, pe activiştii de partid, pe Stalin. Urmările erau previzibile: beciul Securităţii, bătăile şi apoi Canalul Dunăre-Marea Neagră sau alte închisori ale patriei. Aşa cum se întâmplase printre alţii şi cu Dumitru Dinsus, care scăpase de pe front, apoi din lagărul sovietic; odată lăsat la vatră n-a mai putut să scape – nici el şi nici familia lui – de otrepele pripăşite în România, fermenţi ticăloşiţi ai unei lumi, chipurile, progresiste.
Şi n-ar fi aflat nimeni despre asta dacă, peste ani, Mitrel, băiatul lui Dumitru Dinsus, exmatriculat din liceu deşi era foarte bun la învăţătură, nu ar fi fost invitat când se întorsese şi el în sat, de colegul lui de liceu, codaşul clasei, fiul lui Bercu Idel. Mitrel era fierar-betonist pe şantier, adică la munca de jos, celălalt, continuându-şi nestingherit studiile, ajunsese între timp profesor în sat. Dorinţa de a-l revedea afişată de progenitura cârciumarului delator s-a dovedit a fi doar un pretext. Dincolo de „paharul cu băutură“ din mâna duşmanului, se afla „cuţitul“: „Să aibă grijă şi să-şi ţină gura!“. Că la o adică, ei – „urmaşii delatorilor din anii ’50“ – vor şti unde şi cum să „pună o vorbă“. Ameninţare subtilă, nici măcar exprimată direct. Cât a adus din beci băutura ca să-şi „cinstească“ oaspetele, fiul cârciumarului delator – exponentul noilor generaţii de vinituri călare pe grumazul românilor – lăsase, chipurile, „un caiet slinos, folosit peste măsură, uitat pe o canapea“. De acolo, cât a lipsit fostul lui coleg, a aflat şi Mitrel cauza arestării tatălui său şi motivul pentru care el nu şi-a putut continua studiile: „Az zăcii spt. 47 acealaş dunitru din sus o zâs cî tovu stalen esti ceal mai mari cremenal şî o râs cu tăţ...“
Intelectuali de marcă au fost duşi la canal sau omorâţi prin închisorile comuniste de trimişi sau expulzaţi ai sovieticilor, nici măcar ruşi adevăraţi, ajutaţi de lepădături autohtone, care au pus osul la nenorocirea neamului românesc. Elevi din cei mai buni erau eliminaţi din licee, din facultăţi şi trimişi în cel mai bun caz la o şcoală profesională sau pe şantiere, cum se întâmplă şi cu băiatul personajului principal din roman. Tatăl lui, om care îşi păstrase coloana vertebrală, a ajuns la canal. Cine-l turnase? Crâşmarul. Cei care au trăit în celelalte vremuri ştiu ce fel de oameni erau ajutaţi să-şi facă o crâşmă, loc unde băuturile proaste dezlegau gurile şi din aproape în aproape se recrutau şi clienţii închisorilor şi lagărelor de muncă organizate după model sovietic. Cealaltă latură a fenomenului, o vedem acum, târziu, este că o pleiadă întreagă de minţi strălucite au ajuns atunci acolo unde se lucra cu adevărat, pe şantiere şi în agricultură. Pleava viniturilor şi ticăloşilor ridicaţi sus au lăsat loc pentru cei „grei”, bine dotaţi, la temelia societăţii, mulţi dintre ei, la oi sau la coada vacii. N-a fost o fericire. Chiar autorul a trăit asemenea situaţii. „Mă întâlneam peste ani, îmi povesteşe el, cu foşti colegi de clasă, cei mai slabi: erau profesori, ingineri, doctori... în funcţii importante: directori, secretari de partid. Eu, deşi fusesem în şcoală printre cei mai buni, eram un nimeni. De multe ori, îmi venea să trec pe partea cealaltă a străzii...“ 
   Şi câţi din copiii oamenilor cu vază altădată n-au trecut prin astfel de momente? Dar cine şi cum să-i audă? Cine să-i cunoască? Cine şi cum să mai pună în valoare acest tezaur de demnitate şi dragoste de ţară? Vremurile tulburi de după al Doilea Război au deschis o prăpastie mereu mai mare între cei „de sus“, politicieni de carton şi paie, manipulaţi de unii şi de alţii, şi cei „de jos“, care, îngroşând „talpa ţării“ şi alimentând de acolo, din umbră, cu alte zbateri şi chinuri, speranţa, ne pot asigura viitorul. Că aşa stau lucrurile ne-o demonstrează şi cu acest roman, şi mai ales cu acesta (în seria celor deja publicate) scriitorul Vasile Ilucă. Şi el a fost unul din cei „întorşi din drum“ care, trecând de la o şcoală profesională la alta, muncind zeci de ani în anonimat, abia după ce s-a pensionat a ajuns să-şi împlinească menirea scriind o pilduitoare poveste despre rosturile cele profunde ale vieţii şi, oarecum neaşteptat, despre rosturile literaturii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.