De 18 ani, Georgeta Stoleriu, în calitatea sa de reputat profesor de canto,
acordă, în preajma zilei sale de naştere, o bursă ce poartă numele celei care,
cândva, i-a fost, la rândul său, profesor, mentor şi model – soprana Yolanda Mărculescu –, pentru a-i onora
memoria şi, deopotrivă, pentru a ajuta şi stimula tineri pe care, studiind la
alte clase de cânt, îi consideră deosebit de promiţători şi înzestraţi cu reale
calităţi vocale şi umane. Cu credinţă, dăruire şi consecvenţă, a oferit, an de
an, din propriile fonduri, bursa de 500 de euro (la început în dolari), ceea ce
a uimit, a contrariat, s-a comentat şi apreciat, dar abia de curând gestul său
a fost răsplătit printr-un premiu oferit de revista „VIP“, înmânat de fostul
preşedinte Emil Constantinescu; şi, printr-o superbă coincidenţă, printre cei
premiaţi s-au aflat unul dintre bursierii săi, tenorul Florin Budnaru, de câţiva
ani solist la Teatrul de Operetă, şi una dintre celebrele sale foste studente,
mezzosoprana Ruxandra Donose, în timp ce o altă fostă studentă, acum nume de
prestigiu – soprana Felicia Filip – a fost invitată să înmâneze un premiu. Şi,
pentru a închide cumva „cercul“, în timp ce scriu aceste rânduri, ascult, în
transmisiune directă de la Bayerische Staatsoper München, spectacolul cu opera Don Carlo de Verdi, într-o distribuţie
fastuoasă, în care se regăseşte şi soprana Laura Tătulescu, prim solistă la
vestitul teatru, cea care, în anii studenţiei, a beneficiat de o asemenea bursă,
reprezentând o confirmare a datelor 
sale deosebite, dându-i curaj şi încredere
tocmai pentru că aprecierea Georgetei Stoleriu este foarte selectivă şi exigentă.
Pe scena sălii de concerte a Universităţii
Naţionale de Muzică din Bucureşti, seara în care urma să se decerneze o altă
bursă a debutat, conform tradiţiei, cu un microrecital susţinut de cei doi câştigători
de anul trecut – tenorul Nicolae Simonov, masterand la clasa Gabriel Năstase,
interpretând, cu un glas liric şi luminos, dublat de o tehnică sigură ce îi
facilitează şi supleţea frazei bogat ornamentate (etalată în aria din oratoriulMagnificat de Bach) şi de sensibilitate şi înţelegere stilistică (în Villacico de Navidad de Corselli), şi soprana Ana-Maria Szekely, anul trecut încă
studenta Georgetei Stoleriu, căreia i-a acordat o bursă similară Felicia Filip
– vocea cristalină ca un clopoţel, muzicalitatea şi, de asemenea,
sensibilitatea cu o notă de ingenuitate, dar şi dezinvoltura expresiei s-au regăsit
atât în liedul Paşii de Felicia
Donceanu, cât şi în dificila arie din opera Manon
Lescaut de Auber. I-au însoţit Verona Maier la clavecin, respectiv Inna
Oncescu la pian.
Ca de obicei, Georgeta Stoleriu a apărut şi în
ipostază solistică, alături de colegele din Studioul de muzică veche (Anca
Iarosevici la viola da gamba şi aceeaşi Verona Maier la clavecin şi percuţie),
oferind două superbe suite – prima în sonuri medievale, cea de-a doua din
muzica scoţiană –, în care melancolia, umorul, nostalgia, visarea şi voioşia au
alternat cu eleganţă şi rafinament, păstrând permanent o aură de distincţie şi
seninătate, subliniată şi prin glasul sopranei care continuă să impresioneze
prin prospeţime şi fineţe, prin linia impecabilă şi culorile cu care creionează
stări şi trăiri, cu un firesc şi o linişte interioară suverană.
Un regal de muzică bună, excelent
interpretată, la finalul căruia s-au deschis mult aşteptatele plicuri, Georgeta
Stoleriu anunţând că acordă bursa pe 2012 sopranei Elena Dincă, masterandă la clasa condusă de Cristina Soreanu; apoi,
aceeaşi Felicia Filip a urcat pe scenă pentru a oferi o nouă bursă similară
unei alte soprane – de această dată de la clasa… fostei sale profesoare,
Georgeta Stoleriu –, Giorgiana Vârjoghe,
din anul III; emoţia celor două tinere a fost pe măsură, mai ales că, prin
tradiţie, nimeni în afară de cea care acordă bursa nu ştie numele câştigătorului.
Lacrimi, uimire, mulţumiri şi promisiuni în strădania de a (re)confirma încrederea
au încheiat o seară specială, în care generozitatea şi muzica tălmăcită cu adevărat
frumos (în cel mai pur sens al cuvântului) ne-au făcut să ne simţim bine în
plan spiritual şi sufletesc, aplaudând îndelung interpreţii şi câştigătoarele
burselor, cântându-i, în final, „La mulţi ani!“ doamnei Georgeta Stoleriu, care
ne-a dat întâlnire… peste un an, la un nou „episod“ al bursei „Yolanda Mărculescu“.
Dar, până atunci, o vom reasculta în recital, pe scena Ateneului, la 5
februarie.
