Maramureşul medical, în numărul 50, lansează câteva interogaţii referitoare la ce înseamnă medicina în ziua de azi. Prima dintre ele aparţine prof. dr. Dan L. Dumitraşcu: „Mai este nevoie de erudiţie în medicină?“. Răspunsul este, desigur, afirmativ, sprijinit pe faptul că marile personalităţi şi-au dedicat o mare parte din timp şi din scrieri problematicii bolilor, că sunt binecunoscute cazurile de medici erudiţi şi oameni de cultură şi că, în lucrările lor, doctorii de­monstrea­ză eleganţa frazei, a motivării şi a formulării ideilor, folosind trimiteri la exemple mitologice şi biblice, ceea ce demonstrează un standard înalt de cultură. A doua interogaţie, în acelaşi fel retorică, este semnată de dr. Carmen Crivi: „Mai repre­zintă disecţia în anatomie o nece­sitate?“. Da, răspunde autoarea, pentru că disecţia a fost şi rămâne modul ideal de a asimila cunoş­tinţele de bază atât de necesare practicii medicale. Împreună cu dr. Paul Marica, ne întrebăm: „Chirur­gia: un dar al mâinilor?“. Autorul mărturiseşte că i-a fost dat să verifice personal, în 45 de ani de profesie, temeinicia adevărului cuprins în sintagma: „mână de aur“. La afirmaţiile sale putem adăuga că, pentru cei care aprofundează mecanismele dezvoltării umane, este bine ştiut faptul că, la bebeluşi, prima formă de explorare şi inteligenţă se datorează gestualităţii, adică mâinilor, aflate într-o neîntreruptă „gândire“. Performanţele uluitoare pe care le realizează îndemânaticele membre superioare în domeniile cele mai diferite, de la muzică la prestidigitaţie, îndreptăţesc ideea că un chirurg „vede“ cu mâinile.