De
curând, Stela Popescu, de mulți considerată cea mai mare actriță de comedie a
românilor, și-a sărbătorit veselă, vioaie, gureșă, la Teatrul de Comedie, o
vârstă venerabilă, pe care doar foarte puțini slujitori ai Thaliei o ating.
Publicul prezent a fost format din primul ei soț (Dan Puican), „televizioniști“
de la mai toate canalele, prieteni basarabeni, actrițe, militari în termen,
cronicari (subsemnatul și Ileana Lucaciu), nelipsiții pișcotari, cunoștințe din
copilărie, actori fără angajament, directori de reviste (Florin Ichim),
pensionari de toate categoriile (Mircea Albulescu), simpatizanți și
simpatizante (Zoe Bălan), „civili în uniforme“, proprietari de bloguri, ciobani
care mai rămăseseră de la mitingul cu câinii, farmaciste de la trustul „cu
reclama“, oameni care veniseră ca la circ pentru a vedea femeia cu barbă sau
minunile Sfintei Parascheva.
I-au
fost aduse laude, osanale de care probabil nu era nevoie, pentru că ea, Stela,
e încă vie, încă pusă pe fapte mari, ca majoritatea celor din generația ei,
slujitori anonimi, neînfricați ai scenelor românești de teatru.
Vorbitori
impuși (Octavian Ursulescu) sau improvizați (Dan Puican) au amintit, evident
trunchiat și lacunar, activitatea extraordinară a octogenarei, scoțând în
evidență faptul, demn de Guinnes Book, că a jucat sute de spectacole timp de 16
ani cu „Preșul“ de Ion Băieșu și alte sute de spectacole timp de alți
doisprezece ani „Pețitoarea“ de Thornton Wilder.
S-a
observat însă cu stupoare lipsa unui singur personaj apropiat – revoluționarul
contestat, cel cu care a împărțit succesul în atâtea întreprinderi artistice
confecționate de soțul ei, maestrul Maximilian, care le-a asigurat cu virulența
mesajelor sale un loc binemeritat în panoplia actorilor contestatari.
Cu
toate intervențiile amfitrionului George Mihăiță de revigorare a atmosferei cam
leșinate, specifice unor asemenea manifestări, Stela Popescu, cu părul mai roșu
ca oricând, într-o uniformă de vivandieră care să-i ascundă cât de cât rotunjimile
pronunțate, s-a arătat mai tânără poate ca niciodată. Cu replica acidă pe buze,
plină de planuri, optimistă, cu un ochi atent pe realitățile din jur, obsedată,
ca și partenerul său, să ocupe cu brio, cu aplomb scenele multor teatre, este
extrem de mândră că de-a lungul vieții a străbătut plaiurile țării și a
înveselit milioane de oameni.
Aniversarea
s-a terminat cam „în coadă de pește“, iar octogenara s-a îndreptat agale, în
admirația tacită a mulțimii, spre „modesta“ sa casă.
