Newsflash
Cultură

"Maratonul" muzical continuă

de Anca FLOREA - sept. 28 2011
   La mijlocul Festivalului „Enescu“, aglomerarea manifestărilor a continuat pe aceleaşi coordonate amalgamate, repere mai mult sau mai puţin tentante pentru publicul larg, destul de reticent la muzica secolului XX, inclusă din abundenţă în programele de la Ateneu sau de la Sala Palatului, aşa cum s-a petrecut şi în cea de a doua seară oferită de Orchestra Teatrului „Marinskii“ dirijată de Valeri Gergiev, propunând o simpatică lucrare de Scedrin, Simfonia nr. 3 de Enescu (excelentă ultima parte, în care a colaborat cu ansamblul coral Radio pregătit de Dan Mihai Goia), dar şi o celebră partitură romantică – suita Tablouri dintr-o expoziţie de Musorgski (orchestrată de Ravel), realizată cu expresivitate şi coloristică infinit mai bogate comparativ cu evoluţia din seara precedentă. În ziua următoare, la Ateneu, Orchestra „Gulbenkian“ sub bagheta apreciatului Lawrence Foster a rămas, de asemenea, în sfera opusurilor din veacul trecut, alăturând piesa 4 iulie de Ives, Simfonia nr. 2 de Bernstein (cu participarea corectă a pianistei Dana Ciocârlie, sosită de la Paris), Suita nr. 3 Săteasca de Enescu (întreruptă de telefoane mobile şi de apelul dirijorului către public de a-l respecta… măcar pe Enescu) şi din nou Britten, dar de această dată o lucrare mult mai accesibilă – Variaţiuni şi Fugă pe o temă de Purcell, mult gustată de cei care mai rămăseseră în sală după pauză. Apoi, la Palat, Staatskapelle Berlin şi Daniel Barenboim au prezentat, după un concert mozartian, monumentala Simfonie nr. 7 de Bruckner, construită cu densitate şi profunzime unanim apreciate, ca şi, ulterior, Simfonia Pentru Divina Comedie de Dante de Liszt, cuceritoare sub toate aspectele, corul de femei al Filarmonicii bucureştene (pregătit de Iosif Ion Prunner) aducând un plus de frumuseţe paginilor scrise de compozitorul onorat astfel la bicentenar. Dar Filarmonica ungară şi dirijorul Zoltan Kocsis ne-au readus în veacul XX prin creaţii de Bartók (Suita de dansuri şi Concertul nr. 2, în care pianistul Boris Berezovski a fost uluitor) şi Enescu (Simfonia nr. 2), entuziasmând spectatorii care (aproape) umpleau sala Ateneului, ovaţionând excepţionalul ansamblu condus impecabil de un… vestit pianist care se dovedeşte şi un bun dirijor. Şi tot în lumea marii muzici a veacului a fost şi concertul minunatei Filarmonici din Liverpool, cu tânărul Vasili Petrenko la pupitru, precis, temperamental şi cuceritor, oferind o versiune remarcabilă a Suitei nr. 2 de Enescu, colaborând cu vestita (dar neconvingătoarea) violonistă Midori în Concertul de Walton, iar a doua zi cu pianistul Alexei Volodin în performantul Concert nr. 3 de Prokofiev, aplaudând ansamblul deopotrivă în pagini de Stravinski sau Rachmaninov.
   Dacă „Virtuozii din Bucureşti“ au avut privilegiul de a-l avea la pupitru pe Ton Koopman în pagini de Haydn şi Mozart (solist pianistul Alexander Kobrin), Opera Naţională Bucureşti i-a atras pe cei care doreau să urmărească o nouă montare a operei enesciene Oedip în regia lui Andei Tăbăcaru-Hogea, scenografia Vioricăi Petrovici, coregrafia imaginată de Răzvan Mazilu; am apreciat maniera în care a dirijat Tiberiu Soare şi sonoritatea cu totul deosebită a orchestrei, am reascultat distribuţia binecunoscută, aplaudând însă debutul Antonelei Bârnat în rolul Meropa şi evoluţia vocală a Ecaterinei Ţuţu în Sfinx, notând şi apariţia lui Hector Lopez în rolul Laios sau a lui Ionuţ Pascu în Creon. Derularea scenică a ridicat însă numeroase semne de întrebare şi a trezit nedumeriri, chiar enervări (rostite sau nu…), la finalul unei producţii îngrijite, pe linia tradiţională, dar lipsită de anvergură şi dramatism şi deci cam… plicticoasă (până şi parte din muzicienii aflaţi în sală au plecat înainte de ultimul act…).
   La capitolul dezamăgiri aş înscrie şi cvartetul „Fine Arts“, care, deşi celebru, a sunat banal şi neinteresant în opusuri de Haydn şi Schumann (nediferenţiate stilistic) şi, împreună cu pianista Alexandra Costin (de la Boston), în Cvintetul de Enescu. Culmea este că, doar câteva minute mai târziu, în faţa unei săli arhipline, la Palat, mult aşteptata Filarmonică vieneză, cu redutabilul Franz Welser-Most la pupitru, a contrariat, ne-a întristat şi ne-a revoltat prin discursul plat, fără formă şi relief, superbele opusuri de Mozart (solişti Fanny Clamagirand – vioară şi Antoine Tamestit – violă), Enescu sau Dvor˘ák fiind parcurse amorf, chiar dacă sonoritatea orchestrei era, evident, frumoasă. Sincer, nu am înţeles acea lipsă totală de participare, parcă ostentativă, contrastând incredibil cu minunea serilor oferite, cu un deceniu în urmă, pe acelaşi podium, dar sub bagheta lui Seiji Ozawa, într-o sărbătoare de neuitat.
   Ne-am consolat cumva în programele „by Midnight“ susţinute de Camerata Salzburg şi dirijorul Cristian Mandeal – un festival Mendelssohn-Bartholdy care a debutat cu Uvertura Visul unei nopţi de vară, Concertul pentru vioară cu reputata Isabelle Faust (foarte tehnică, sensibilă, uşor precipitată, generând decalaje neplăcute, dar superbă în bisul bachian), Simfonia nr. 4 Italiana, continuând cu un jenant Concert nr. 2 în care soliste au fost surorile Labeque, punctul culminant al seriei fiind însă Simfonia nr. 2 Lobgesang, cu solişti de cotă (Ruth Ziesak, Christian Elsner, dar şi Simona Mihai) şi corul Filarmonicii clujene (pregătit de Cornel Groza).
   Orchestra Naţională Radio cu dirijorul James Gaffigan au optat pentru muzică franceză (Debussy sau Massiaen) – solişti pianistul Peter Donohoe şi Cynthia Millar (unde Martenot) – dificile pentru publicul larg (dovadă şi sala cam goală). Au fost şi după-amieze corale (muzică românească – religioasă şi laică – interpretată de corala „I.C. Danielescu“ sub conducerea lui Valentin Gruescu şi „Preludiu“ cu Voicu Enăchescu), o conferinţă susţinută de reputatul pianist Alfred Brendel pentru (prea puţini) iniţiaţi, experimente cu Orchestra „Oraşului interzis“ sau Grupul experimental Inter-art dirijat de englezul Barry Webb (colaborând cu Corul de copii Radio), şi Cvartetul „Manderling“ şi KammarensembleN şi Mario Brunello – Odusiacu Orchestra italiană de coarde şi Amjad Ali Khan cu familia sa în muzică tradiţională şi altele.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe