Memoria – revista gândirii arestate a ajuns la numărul 93, după 25 de ani neîntrerupți de la apariție, dintre
care 17 fără fondatorul ei, Banu Rădulescu. În numărul din noiembrie 2015,
publicația abordează noi aspecte ale dizidenței românești și traumele trecerii
prin comunism. Gheorghe Calcan dedică un articol revoluției din comuna Săgeata,
județul Buzău, descriind cum țăranii de acolo s-au opus colectivizării, în
1962. Un alt episod este cel al revoltei țărănești din comuna Sălciile, jud.
Prahova, episod semnat de Eugen Lemnaru.
În episodul
intitulat „Preambul la Dosarul Pitești II“, regretatul Banu Rădulescu reia episodul
istoric dement al „reeducării“ din închisoarea de la Pitești, descriind
condițiile de detenție, structura penitenciarului și practicile de acolo.
Detaliile de interior construiesc un dezolant tablou al dezumanizării: „Camera
4–spital va fi locul cel mai sinistru al închisorii, un adevărat eșafod,
servind masacrului. Era cea mai mare încăpere a închisorii și cu siguranță că
acesta e motivul pentru care i s-a dat această destinație. (...) În rest,
închisoarea se compune din celule mici, destinate unui deținut, cel mult doi.
Pe măsură ce închisoarea se aglomera, se ajunsese ca în fiecare celulă să stea
câte 12–14–16 deținuți“.
Ilie Berghezan semnează articolul „O anchetă bestială la
închisoarea lui Gheorghiu-Dej“, o istorisire care nu e cu nimic mai prejos de
titlu. Urmează Micaela Ghițescu, cu „Scrisoare din acele zile“, un text care
redă experiența personală a evenimentelor din decembrie 1989. Este un episod
încărcat emoțional care ne poartă împreună cu autoarea prin centrul
Bucureștiului acelor zile încrâncenate și absurde. Descoperim firul
evenimentelor aproape cinematografic, la persoana întâi, cu toate ambiguitățile
momentului: „Apare un tânăr cu capul bandajat. Trăseseră în el? Nu, fusese bătut,
călcat în picioare, cu cizmele. Elicoptere. Taburi. Și scutierii. Tot
nemișcați. Nu, masacrul de la Timișoara nu se va putea repeta la București.“
Alexandru Zub scrie despre civism și solidaritate amintind
perioada ce a urmat Revoluției, apoi dedică un text lui Dan Gâlea, în contextul
aceleiași perioade agitate.
Bogdan Emanuel Răduț semnează un studiu despre Revoluția din
1989 din perspectiva evanghelicilor români, care asimilează evenimentul istoric
unei intervenții divine. Tema religiei în stat este abordată în continuare și
de Teodora Monica Fulga, în articolul „Politica statului privind cultele
religioase după 1989“, sub forma unui studiu.
Un articol aparte este cel semnat de Mircea Crăciun despre
practica plagiatului la foștii activiști PCR. Foarte bine informat și plin de
documente în facsimil. În final, un articol interogativ, semnat Nicolae
Constantin, despre depărtarea de moștenirea proletcultistă de care autorul nu e
sigur că am scăpat.
Finalul este al scrisorilor de la cititori și al literei G din
catalogul celor uciși în temnițele comuniste.
