Chiar
în ziua când a împlinit 81 de ani, la 27 noiembrie, medicul scriitor Mihai Ghiur, vicepreşedinte al
Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România, le-a oferit un cadou
consistent cititorilor: romanul Îngheţul vine de la Nord-Est,
alcătuit din Cartea întâi – Pribegi în
propria ţară, ediţia a doua revizuită (prima ediţie a apărut în 2008), şi Cartea a doua – Blestemul brâncovenilor,
apărut la Editura Tipo Moldova, Iaşi, în colecţia „Opera omnia – romanul de
azi“. Debutul editorial pe tărâmul literar al medicului chirurg s-a produs în
1998, cu placheta de versuri „Clipele din zori“, urmată de cea intitulată „La
cumpăna anilor“.
La
evenimentul de lansare, găzduit de librăria „Mihai Eminescu“ din Capitală,
autorul, vizibil emoţionat, a fost înconjurat de rude, prieteni, colegi de
breaslă. Despre personalitatea şi opera sa au vorbit Aurel Ştefanachi,
directorul editurii, prof. univ. Ion Munteanu, Claudia Voiculescu, dr.
Alexandru Trifan şi prof. dr. Nicolae Constantinescu. Aceştia au subliniat
talentul de narator şi evocator, precum şi curajul de mărturisitor al
doctorului Mihai Ghiur, martor ocular ori chiar protagonist al unor întâmplări
cutremurătoare, care au frânt sau deturnat destine, în vremurile „maladiei
roşii“. Cei mai tineri se pot întreba „Oare chiar aşa a fost?“, căci pentru ei,
născuţi în democraţie, crimele comunismului par de neconceput. Personajul
principal al romanului, Mihnea, este însuşi autorul, care face o cronică fidelă
a epocii, spre mărturie şi aducere aminte. El îşi rememorează propriul destin,
început în Basarabia (s-a născut la Camenca, Ismail) şi continuat în România;
biografia sa se împleteşte armonios ori conflictual cu a altor personaje, iar
partea cea mai frumoasă a vieţii-poveste este iubirea pentru soţia sa,
Luminiţa. Fiecare om are romanul lui, dar nu fiecare are şi harul de a-l scrie,
aşa cum a făcut-o Mihai Ghiur. „Dacă mersul vieţii mele, ajuns la toamna
argintie, nu poate fi întors, măcar prin această mărturisire să fac cunoscut
contemporanilor, ca asemenea vitregii să nu se mai repete“, a mărturisit
autorul. Adevărul nu trebuie ascuns, ci rostit, iar istoria adevărată o pot
scrie doar cei care au trăit-o – a fost concluzia acelei seri, încheiată cu tradiţionala
urare „La mulţi ani“, cântată sărbătoritului, în cor, de toţi cei prezenţi.