Invitata lunii ianuarie a Atelierului
de filosofie și antropologie medicală de la Cluj, Adriana
Teodorescu, doctor în literatură comparată și doctorand în
cadrul Facultății de Sociologie a Universității „Babeș-Bolyai”,
a abordat o temă complexă, legată în principal de modul în care
este percepută medicina în relație cu maternitatea, prin prisma
„actorilor” acestor scene, precum și a paradigmelor și
constructelor sociale.
Punctul central al analizei a fost
reprezentat de „intersecția” nașterii, moment în care se
întâlnesc mama și reprezentanții sistemului medical. Este un
eveniment uneori mitizat, a cărui percepție este supusă variatelor
influențe culturale, modalitatea lui de desfășurare având un
impact personal puternic.
Cele două curente, fiecare cu
excesele lui, sunt abordarea „naturalistă” și cea
„medicalizată”. Primul se referă la idealizarea tuturor
elementelor naturale (nașterea vaginală, alimentarea naturală
prelungită, co-sleeping), promotorii lui recomandând limitarea
intervenției medicinii în procesul venirii pe lume și al creșterii
copiilor. Simbolul „mamei bune” este un portret robot al ființei
care se sacrifică pentru copilul său, inclusiv acceptând (sau
chiar dorindu-și) să simtă durerile nașterii, transformând apoi
încercările prin care a trecut în sursă de bucurie. Maternitatea
este considerată ca dătătoare de sens, imposibilitatea procreării
fiind receptată ca o vină, un stigmat social. Nu doar absența
sarcinii, dar și nașterea prin cezariană devine din acest punct de
vedere o îndeplinire incompletă a rolului desemnat ancestral.
În cursul prezentării au fost
identificate conflicte și paradoxuri, evaluarea ținând cont de
principiul neintervenției în ceea ce natura/Dumnezeu decide. Din
acest punct de vedere, în cazul avortului, embrionul este
„suprainvestit”, iar în cazul reproducerii umane asistate, este
„subinvestit”, acesta putând fi manipulat, intervenindu-se
astfel asupra naturii cu scopul de a o corecta. În afară de adepții
fideli ai unui curent sau ai celuilalt, autoarea remarcă
inconsecvența în opinii a celor care în anumite cazuri consideră
intervenția „artificială” ca fiind benefică, iar alteori o
resping.
Aceste concluzii au fost desprinse ca
urmare a realizării de interviuri, precum și de cercetare a
materialelor publicate în mediul virtual (bloguri, rețele de
socializare etc.), ele reprezentând reflectarea unor curente de
opinie mai mult sau mai puțin noi, dar care par a se răspândi.
Medicina este pusă astfel în fața unor provocări în relație cu
preferințele pacientelor, comunicarea de calitate fiind condiția
principală pentru evitarea apariției interpretărilor eronate, a
nemulțumirilor, a creării și propagării unor opinii potențial
periculoase. Prin concluziile cercetării sale, Adriana Teodorescu
recomandă femeilor să reflecteze la rolul pe care și-l doresc,
fără a încerca să se conformeze cu orice preț la o imagine pe
care societatea le-o oferă ca model, și să aleagă ceea ce li se
potrivește, în funcție de preferințe și de variantele posibile.
Înregistrarea
întâlnirii poate fi găsită accesând site-ul www.afsam.eu,precum
și pe canalul youtube al Atelierului multidisciplinar și
interuniversitar de filosofie și antropologie medicală.
