A intrat deja în tradiţie ca, de Sf. Ştefan,Orchestra Medicilor „Ermil Nichifor“
să ofere, cu acelaşi Iosif Ion Prunner la pupitru, un concert de sărbători,
menit să aducă o stare „de bine“ deopotrivă celor de pe scenă şi celor din sală.
Şi tocmai de aceea, un public incredibil de numeros a „invadat“ Ateneul, mulţi
stând chiar în picioare, dornici să asculte şi să aplaude pagini binecunoscute,
interpretate cu reală plăcere şi dăruire.
Iar avalanşa de spectatori a fost răsplătită
cu un program aparte, cu o amploare… cât două concerte la un loc, colaborând cu
solişti în general constant invitaţi în microstagiunea ansamblului, dar şi cu o
formaţie corală excelentă sau cu un… dansator de flamenco. Am ascultat şi
„aranjamente“ cuprinzând citate din colinde celebre – fie orchestrale, în Festival de Crăciun de Anderson, fie
corale, în Natalis Domini de Ş.
Nichifor, partitură interpretată deosebit de bine de Corul „Vox Medicalis“ al
studenţilor Facultăţii de Medicină, dirijat cu rigoare şi supleţe de Tudor
Iliescu. Apoi, pagini din opere de Mozart, Bizet, Puccini, Delibes, Rossini sau
din operete semnate de Lehár, Kálmán, Strauss, Suppé, pe lângă îndrăgitul Noël de Adam sau o pagină dintr-o
zarzuelă, abordate (şi) de solişti ai Operei Naţionale Bucureşti precum
mezzosoprana Oana Andra şi baritonul Iordache Basalic, binecunoscuţi
melomanilor atât din spectacolele curente, asemeni tenorului Cristian Mogoşan
(de la Cluj), cât şi din concerte sau recitaluri, dar şi de sopranele Alina
Bottez şi Ana Cebotari. O surpriză deosebit de plăcută a fost însă tânăra
soprană clujeană Nicoleta Maier, o apariţie scenică şi un glas cu un potenţial
demn de interes. O schimbare de atmosferă a adus finalul primei părţi,
propunând piese de Piazzolla şi Tieppo, în care orchestra a cântat alături de
pianista Ioana Lupaşcu, acompaniindu-l pe Lucas Molina, dansator de flamenco
într-o manieră mai… coregrafică (în special în mişcarea mâinilor), cu o bătaie
a tocurilor pregnantă ca ritmică dar, trebuie să recunosc, puţin cam monotonă şi…
mereu la fel, aşa cum s-a petrecut şi în bisul acordat cu uşurinţă – Dansul focului de Manuel de Falla.
Structura „mai altfel“ s-a păstrat şi în partea a doua, secvenţele din opere şi
operete fiind urmate de „şlagăre“ straussiene, nelipsite şi mult aşteptate în
asemenea concerte – Dunărea albastră şiMarşul Radetzky, „obligatorii“ în
încheierea unei seri de sărbătoare, în prag de An Nou.
Extrem
de solicitant pentru medicii-instrumentişti şi colaboratorii lor, programul a
fost răsplătit prin aplauze entuziaste şi prelungi, semn că publicul – meloman
sau nu – a gustat din plin fiecare moment de muzică frumoasă. Şi, tocmai de
aceea, apreciind efortul celor care, în doar câteva ore, au schimbat halatul
alb cu costumul „de scenă“, bisturiul sau stetoscopul cu arcuşul, pentru a ne
bucura cu aproape trei ore „de bine“, nu este cazul să „observ“ acum
eventualele decalaje, scăpări, nesiguranţe sau greşeli (remarcate, de altfel, şi
la o parte dintre solişti), pentru că primordială a fost starea generală creată,
darul pe care şi l-au oferit şi… ni l-au oferit toţi cei aflaţi pe scenă, reuşind
să-i cucerească şi pe cei care, poate, se aflau pentru prima oară la Ateneu,
dovadă fiind şi faptul că nimeni nu a „abandonat“, regretând, probabil, că
programul a ajuns la final.
După cum a anunţat şi prof. dr. Mircea
Penescu – de o viaţă concertmaistru al orchestrei –, se cuvin adresate mulţumiri
organizatorilor şi celor care au susţinut acest demers pretenţios,
implicându-se şi Fundaţia „Medicina şi Muzica“, Universitatea de Medicină şi
Farmacie „Carol Davila“ sau Fundaţia cu acelaşi nume şi Filarmonica bucureşteană,
cocheta „invitaţie-program“ precizând că s-a realizat „cu sprijinul Guvernului
României“.
În sală, şi
medici şi solişti de altădată, şi împătimiţi ai muzicii sau prieteni constanţi
ai celor din orchestră, întotdeauna prezenţi la concertele pe care
medicii-muzicieni le oferă cu generozitate şi pasiune. Şi pentru toţi se cuvine
un „La mulţi ani“ rostit (sau cântat) de către cei care aşteaptă deja să urce
din nou pe scenă sau… să reintre în sală pentru o altă „repriză“ de asemenea
gen, care, cu siguranţă, se pune la cale încă de pe acum pentru 2013.