Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Medicul de acasă

Viața Medicală
Dr. Mariana MINEA vineri, 14 noiembrie 2014
Cum e să fii căsătorit cu un muzician al cărui program diferă complet de al tău? Dar cu un medic pe care îl sună pacienţii şi în afara orelor de program? Familia Pasniciuc are răspunsuri la ambele întrebări. Le intuiam, dar am vrut să le aflu de la sursă. Pentru că Loredana Pasniciuc este medic de familie, iar soţul ei, Janin Pasniciuc, este chitarist în trupa de rock alternativ Dekadens.
Ne-am întâlnit în cabinetul medical dintr-o clinică particulară din Bucureşti, la o oră un pic prea matinală pentru Janin. El lucrează seara şi în weekend, iar soţia lui – ziua, de luni până vineri. S-au cunoscut în 1989, când erau în a IX-a, colegi de clasă. Zece ani mai târziu, s-au căsătorit. Au împreună un băiat, Matei, în vârstă de 8 ani. „Janin este mai obişnuit cu interviurile decât mine“, mi-a spus zâmbind medicul. Soţul ei este membru fondator al trupelor AB4 şi Zebre, a cântat cu Partizan din 2010, iar acum face parte din trupa Dekadens, printre alte activităţi sonore. În fotografii şi la prima vedere pare foarte sobru. „Stai să-l vezi în paşaport cum arată“, mi-a spus Loredana. Impresia iniţială se risipeşte însă când îţi răspunde râzând la o întrebare.

 

– Cum e să fii căsătorit cu un medic?
Janin Pasniciuc: – N-am mai fost căsătorit cu nimeni altcineva ca să spun cum e să fii căsătorit cu un medic. Nu ştiu ce să spun, este prima oară când sunt căsătorit.
Loredana Pasniciuc: – Cred că şi ultima.
– De cât timp sunteţi împreună?
JP: Din clasa a XI-a, după treapta a doua. Apoi, eu am dat la Politehnică la Bucureşti, ea a dat la Târgu Mureş.
– LP: Pentru că se ştia că e facultate bună, că se face şcoală acolo. Din primul an de facultate, jumătate l-am făcut din spital. Noroc că spitalul era vizavi de facultate şi toate examenele din al doilea semestru le-am dat aşa. Apoi ai mei m-au mutat la Bucureşti. Şi anul ăla a fost foarte simpatic, pentru că am făcut naveta ca să ne vedem.
– JP: Şi nefiind pe atunci mobile, doar telefonul din cămin, odată ea a plecat spre Bucureşti, iar eu spre Tg. Mureş, în aceeaşi noapte. Nu ne-am anunţat.
– LP: Noi am avut şi noroc de o relaţie de durată, azi toată lumea divorţează.
– Când v-aţi cunoscut, ştiaţi că veţi urma aceste cariere?
– JP: Eu cântam în formaţia liceului.
– LP: Eu în a IX-a voiam să mă fac arhitectă, chiar când ne-am cunoscut. Apoi, în a XI-a, am avut gândul cu medicina, voiam să mă fac doctor.
– JP: Încă mai însemna ceva statutul medicului şi al profesorului. Acum, şi unul şi altul sunt aşa, o pătură socială de neluat în seamă.
– V-aţi gândit să plecaţi din ţară?
– JP: Am prieteni care tot trag de mine să plecăm: „Dacă veniţi aici, tu sunetist şi ea medic, e bine de tot“. Poate că ne-a fost frică amândurora. Atunci când mă mai enervez, eu zic că plecăm.
– LP: Acum chiar n-aş pleca, am început de doi ani medicina de familie, înainte am fost generalist, a fost lucrul pentru care am învăţat, am făcut rezidenţiatul pentru asta. Nu ştiu când şi dacă o să mă satur. E foarte grea partea legislativă în medicina de familie, e prea mult totuşi, partea medicală a rămas undeva pe planul doi, tu nu mai ai timp de consultaţii, trebuie să verifici tot felul de alte lucruri care nu ţin de medicină, ci de bani, de orice altceva. Încet-încet, asta te face să devii arid, să te schimbi, să faci totul repede. Trebuie să le faci şi corect. Şi nu ştiu cât mă ţin puterile să mai fiu omul ăla rău care „nu vrea“ să facă anumite lucruri. Cel din faţa ta nu înţelege că nu poţi, crede că nu vrei să faci mai mult pentru el.
– E o problemă faptul că programele voastre se intersectează atât de puţin?
– JP: Pentru Matei, mai apelăm la bunici.
– LP: Totuşi e bine, dimineaţă stă cu tata, după-amiaza stă cu mama, iar bunicii sunt de back-up, iar lui îi convine chestia asta.
– Dar faptul că amândoi aveţi meserii vocaţionale diferite bruiază în vreun fel viaţa personală?
– JP: Poate că-i mai bine aşa, nu ştiu dacă mi-ar fi plăcut să am o nevastă pe care să o văd toată ziua lângă mine. Cred că ne certam mai des, mai ales că n-aveai cum să nu ajungi la opinii diferite, dacă am fi fost în acelaşi domeniu.
– LP: Şi în medicină e la fel, nici mie nu cred că mi-ar fi plăcut. Vorbeam cu colege care au soţi medici şi de multe ori ies conflicte acasă pe teme profesionale. Probabil că există şi un avantaj, pentru că medicina se face colaborând, trebuie să ţii cont de altă opinie, pe principiul „consult inter­disiciplinar“, dar asta ar trebui să rămână la cabinet, la spital. Dacă s-ar prelungi şi acasă discuţia, nu cred că mi-ar plăcea. Şi cred că fiecare mai are o pasiune în afara jobului, iar muzica este o pasiune şi pentru mine, o metodă de relaxare. Avem noroc şi că medicul de familie nu face gărzi.
– LP: Apoi, în orice căsnicie pot fi probleme, important e cum treci prin ele şi cum te înţelegi cu omul respectiv. Nu cred că dacă vindeam cartofi nu aveam aceleaşi probleme.
Ţi se întâmplă să aduci acasă din „problemele“ de la cabinet?
– LP: Se întâmplă, sunt lucruri care te afectează.
– JP: Oricum, telefoanele alea sună şi după program.
– Muzica e un hobby sau o meserie?
– JP: Îţi dai seama că toţi am vrea să trăim din asta, dar deocamdată nu poţi. Şi atunci luăm joburi suplimentare ca să suplinim lipsa de bani. La mine, lunea obişnuia să fie închis, ca la muzeu. Acum nu mai e închis nici lunea. Fac sunetul pentru transmisiile live ale unui post TV de sport. Asta în paralel cu formaţia. O să plec cu o formaţie la un festival la Hamburg, le fac sunetul şi cânt şi cu ei pe scenă vreo două piese. Din păcate, în România e cam greu să supravieţuieşti dacă nu cânţi un anumit gen de muzică. Prin 2000 şi un pic, până prin 2005, a fost mai bine, deşi cluburile nu erau atât de multe. Acum se pare că generaţia Pro, Măruţă şi Acces direct au cam marginalizat partea asta cu rockul. Adică trebuie ori să fii trupă de coveruri, ori să ai nişte chestii pe tine (desenează în aer forme feminine). Dacă faci rock e greu.
– Colegii şi prietenii tăi profită de medicul din familie pentru sfaturi legate de sănătate?
– JP: Se mai întâmplă, da. „Măi, da’ nu vorbeşti tu cu nevastă-ta?“
– LP: Iar eu sigur că îi ajut, sunt şi prietenii mei.
– JP: Am un coleg de formaţie un pic ipohondru, tot timpul are şerveţele umede la el, tot timpul se spală, are alergie la praf şi strănută des. Are şi rău de maşină. Odată am plecat de la Piteşti la Braşov, din cinci în cinci minute am oprit şi o tot sunam: „Ce să ia, ce să ia?“.
– Care credeţi că sunt problemele sistemului de sănătate în România? Ce aţi schimba pentru un medic de familie, de exemplu?
JP: Salariul? Nu ştiu, cred că ea trebuie să răspundă, eu nu prea le am cu doctorii.
– LP: Da, nu prea ne-am lovit de ei, nu am avut probleme majore. Problemele sistemului există şi, în primul rând, cred că e vorba de distribuirea banilor, nu de lipsa lor.
– De ce nu le ai cu doctorii?
– JP: Dacă văd sânge, mi se face rău. Şi Matei e la fel. I-a căzut o masă pe mână, i-a secţionat un deget pe lung, a fost un pic şi osul afectat, am leşinat când am văzut.
– Numele Janin Pasniciuc de unde vine?
– JP: Ştiu că străbunicul era din Ucraina, aşa se explică partea de Pasniciuc. Iar Janin... Ai mei îşi doreau mult o fetiţă. Pe tata îl cheamă Ioan în buletin, dar tot Janin i se zice, probabil s-a transferat. Aşa s-a nimerit, n-am ce să fac, toată lumea îmi zice Jean, nu Janin.
– Şi tu îi spui tot Jean?
– LP: Eu îi spun în multe feluri, dar pe nume îi spun doar atunci când mă supăr pe el.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.