În cel mai recent număr din Maramureşul
medical, revistă editată de
Colegiul Judeţean al Medicilor, m-a surprins faptul că, la rubrica „Opinii şi
atitudini“, dr. Vladimir Dobre a fost nevoit să susţină, cu argumente de
bun-simţ, personalitatea actuală a revistei, ca răspuns la critici anterioare
pe care, personal, le resimţeam pline de aroganţă. Spre deosebire de publicaţiile
„pur“ academice, oricât de ştiinţifice, dar concentrate pe un număr redus de
paliere, aici avem o revistă vie, cu o paletă bogată de preocupări, ilustrând,
cu succes, viaţa medicală în complexitatea ei.
Cercetarea, studiile, prezentările de caz,
documentarele, sintezele tematice sunt la ele acasă. Câteva titluri: „Abcesul
mediastinal“ (o prezentare de caz semnată de o echipă din Zalău), „Sindromul
Turner“, „Cauzele erorilor de diagnostic colposcopic“, „Dezvoltarea musculaturii
mâinii“ (cercetare de embriologie realizată la Cluj-Napoca), „Feromonii şi
mitul selecţiei sexuale“, „Protecţia surselor de ape minerale“, „Protocol
versus raţionament clinic“, „Implementarea dosarului electronic de sănătate în
medicina muncii“. Apropo: tema Zilei mondiale a sănătăţii digestive, valabilă
pentru întreg anul, propusă de prof. dr. Eamonn Quigley, fost preşedinte al
Organizaţiei Mondiale de Gastroenterologie, sună şi ea, poate, mai puţin
„academic“: „Suferinţe digestive cu prevalenţă mare: de la pirozis la constipaţie“.
Dr. Mihaela Leşe, chirurg la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş“
Baia Mare, prezintă, cu destulă implicare, o „Introducere în îngrijirea
paliativă – un concept diferit de medicină curativă“, iar de la Southampton
(Marea Britanie), dr. Emil Cardan se impacientează (în limba română) de „moda“
tinerilor de a recurge la intervenţii nenecesare şi scrie despre „febra“
implantului cosmetic de cristalin. „Meridianele energetice – intestinul gros“
intră în preocupările medicului Marius Pop din Baia Mare, iar dr. Iosif
Anderco, din Seini, într-un amplu şi aprofundat documentar, prezintă „Teoria
generală a vieţii“. Alte documentare – mai depărtate sau, poate, mai apropiate
de medicină? – ar fi: „De la vracii preistorici la maeştrii extrasens“,
„Cetatea Roma – cele şapte coline“, „Personalitatea lui Iulius Caesar“, „O
inedită şi plastică istorie a chirurgiei româneşti“. O menţiune specială pentru
consistenţa rubricilor îngrijite de dr. Felix Marian.
În paranteză fie spus, mă gândeam că le-ar
sta bine unor articole, în viitor, câteva note finale, ca la BMJ, privitoare
la: necesităţile cărora le răspunde lucrarea, dacă autorul se află sau nu în
vreun conflict de interese, cine evaluează oficial conţinutul…
Am lăsat la urmă, datorită unei trăiri
aparte, eseul „O altă medicină“, semnat de dr. Valeriu Dragoş din Baia Mare. Părea
o ironie la adresa trecutului, când medicina era artă, se baza pe aparenţe, făcea
recomandări privind hrana, somnul, apa sau mişcarea; păreau elogiate cele „mai
puţin de două secole“ în care medicina a devenit ştiinţă, trecând rapid de la
ipoteze la fapte. Autorul evocă performanţe tehnologice şi farmacologice,
specializări. Admiraţie faţă de ştiinţă. Dar, brusc, răscolitor, apare şi
întrebarea: „De omul întreg cine răspunde?“. Tehnicismul s-a impus. A
intervenit îndepărtarea medicului de bolnav. Acum, medicina fără fonduri
suficiente face, prin forţa lucrurilor, ca unii bolnavi să fie sacrificaţi.
Disperarea e maximă: unde e umanismul? Mulţumesc, domnule doctor!
Cine termină
de citit revista nu mai e ca la început. Pentru că totul în jur e altfel. La
Baia Mare, un medic mare, Constantin Opriş, a creat cândva cel mai modern şi
mai bine organizat spital din România, iar astăzi, urmaşii doctorului se comportă
la fel cu „Medicii pentru responsabilitatea socială“ din ţările fruntaşe.
Revenind la întrebarea: „De omul întreg cine răspunde?“, avem şi o variantă de
răspuns: un medic întreg.