Muzeul Municipiului București (MMB) propune o călătorie în timp, în urmă cu două secole, cu ajutorul expoziţiei „Dress Code. Parfum de secol XIX”, organizată de Maria Camelia Ene. Expoziţia poate fi vizitată până la 22 mai. Din ampla colecţie de costume și accesorii a MMB au fost alese acele piese care ilustrează limbajul vestimentar și rigorile de îmbrăcăminte existente în acea perioadă istorică.

Eticheta vestimentară, strict reglementată de coduri și protocoale, este ilustrată atât prin costume și accesorii originale de epocă, precum și prin reproduceri de tablouri și fotografii. Sunt, de asemenea, prezentate exemplificări din presa vremii, readucând la viaţă ceva din strălucirea balurilor și seratelor de odinioară.

Chipuri și veșminte populare

Nici în lumea ţărănească nu au lipsit rigoarea și codurile legate de îmbrăcăminte, chiar dacă la o scară mai redusă decât la oraș. Vedem acest lucru, până la 30 aprilie, în Sala Tancred Bănăţeanu a Muzeului Naţional al Ţăranului Român, în cadrul expoziţiei „Chipuri și cămeși”. Aceasta aduce laolaltă bogăţia moștenirii veșmântului tradiţional din nordul ţării, aflat în patrimoniul Muzeului Judeţean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, şi seninătatea chipurilor celor care încă îl mai poartă, menţinându-l viu, prin fotografiile realizate de Gabriel Motica. Vizitatorul poate explora bogăţia cusăturilor viu colorate, diversitatea croielilor, cu amănunte despre fiecare subzonă etnografică.

Reîntoarcere în prezent

Apropiindu-ne de contemporaneitate, putem să facem o incursiune în moda urbană a ultimei jumătăţi de veac, în cadrul unei ample retrospective organizate la ARCUB Gabroveni până la 28 aprilie a.c. Intitulată „Stilul Doina Levintza”, expoziţia este dedicată vastei activităţi a octogenarei creatoare de modă și costume. Parcursul expoziţional ne poartă printre creaţiile dedicate marilor podiumuri ale modei, continuând cu componenta scenografică și de costume realizate, încă din anii 1960, pentru televiziune și apoi pentru teatru sau cinematografie.

Inventivitatea Doinei Levintza se reflectă și în spaţiul dedicat colajelor. Acele ansambluri speciale de materiale, cusături, broderii și accesorii pe care a fost nevoită să le combine într-o perioadă de lipsuri în care a face modă era o activitate extrem de restrictivă. Traseul se încheie într-un spaţiu care recreează atelierul său de lucru.