Într-un Ateneu înţesat de lume, un public select – medici, profesori universitari şi tineri care descifrează tainele medicinii – a urmărit un concert aparte, susţinut de Orchestra medicilor «Ermil Nichifor» în contextul conferirii titlului de doctor honoris causa profesorului Eliot Sorel, de la Facultatea de Medicină a Universităţii „George Washington“, revenit din America în ţara natală pentru a-şi reîntâlni colegii şi prietenii, dar şi pentru a contura proiecte comune. (...)
În prezenţa membrilor senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, rectorul, dl prof. dr. Florian Popa a rostit un salut adresat oaspetelui, iar dl prof.dr. Dan Prelipceanu a marcat performanţele ştiinţifice ale profesorului Eliot Sorel care, mulţumind pentru înaltul titlu, a vorbit, la rândul său, pe larg, despre preocupările sale în SUA, dar şi în ţară, punctând nostalgia sa, ca un laitmotiv, pentru locurile natale, pentru Moldova şi Bucovina. Deloc întâmplător, programul concertului a fost structurat cu „trimitere“ la reperele legate de oaspetele onorat în acea seară, ansamblul dirijat de dl Iosif Ion Prunner interpretând,
în deschidere, Rapsodia II de Enescu, pagină evocatoare a plaiurilor moldave, urmată de Uvertura academică de Brahms, în care răsună maiestuos imnul universitar – Gaudeamus igitur –, cântat ulterior şi de corul amplasat în lojile laterale. Simfonia nr. 5 – A destinului, de Beethoven a încununat, simbolic, o seară specială, în care atmosfera festivă a fost împlinită şi prin calitatea interpretării, orchestra sunând omogen, parcă mai frumos ca niciodată, reliefându-se, în toate cele trei opusuri, secvenţele alămurilor, ale suflătorilor, în general, ceea ce a conferit un plus de strălucire întregii manifestări, într-o atmosferă nu atât solemnă cât voit „în apoteoză“. Demn de remarcat este şi faptul că publicul s-a dovedit a fi cu adevărat meloman, ascultând într-o linişte deplină, fără să aplaude între părţile simfoniei; iar telefoanele mobile au sunat… doar în timpul discursurilor… Alegând din repertoriul său divers lucrările respective, incluse adesea în concertele curente, Orchestra medicilor a avut astfel avantajul unei evoluţii sigure, fără emoţia unor partituri mai puţin „rodate“, ceea ce i-a permis să se concentreze prioritar asupra rezolvării cu acurateţe şi reală implicare a unor creaţii foarte diferite ca factură, dar şi în plan stilistic, reuşind, aşa cum spuneam, să capteze atenţia spectatorilor. Care, stând chiar şi în picioare, s-au bucurat de frumuseţea muzicii bune şi i-au aplaudat entuziast pe medicii-instrumentişti care, prin interpretarea lor, l-au onorat pe noul doctor honoris causa al Universităţii „Carol Davila“.