Are 90 de ani împliniți. E sprinten, spilcuit și glumeț. Cântărește 46 de kilograme îmbrăcat și cu pantofi, 1,60 metri înălțime, biciclist înrăit din tinerețe până la vârsta actuală. Mi-a reamintit de o jucărie care se vindea în copilăria mea, prin piețe și prin bâlciuri. Era bustul unui bărbat terminat în partea de jos printr-o bilă de plumb. Târgovețul care oferea astfel de jucării striga în gura mare: „Hopa Mitică, pică-n cur și se ridică”. Asta pentru că bazaconia, oricât o trânteai, revenea imediat la poziția verticală. L-am întrebat pe nonagenarul cu mintea brici dacă ne poate spune care-i secretul acestei longevități. „În primul și în al doilea rând, să faci toată viața mișcare și să nu pui la suflet necazurile de care nimeni nu-i scutit. Supărarea vine și pleacă, tu nu trebuie să o ții în jelanie și să ai gânduri de răzbunare. De zeci de ani, fie vară, fie iarnă fără zăpezi mari, eu am mers peste 5 kilometri pe zi pe bicicletă. Și acum fac la fel: merg la piață, la medicul de familie sau spre pădure, cu vechea mea bicicletă. Domn’e, asta este aur curat, scade colesteroluʼ și tensiunea, bagi aer proaspăt în plămâni și ai mușchii în priză. N-am fumat, alcool n-am mai băut după vârsta de 50 de ani, la femei n-am fost nici ușă de biserică, nici vreun curvar. Deși la fabrică erau la ocazii... Eram șef de tură și aveam în subordine zeci de femei tinere. Dar îmi plăceau cele care nu cedau repede la primele avansuri...” Și mai este ceva: din adolescență și până la această vârstă, acest om fluieră pentru sine, abia perceptibil, melodii populare și cântece de petrecere. Cred că are cel puțin un pitic pe creier care-i dictează să facă asta de dimineață până seara: când merge la WC, când își gătește, pe bicicletă și chiar în biserică. De aici și porecla „Fluierici”.
