Legendele sunt lecţii de viaţă, rimează cu adevărul.
Desenele animate sunt acea categorie aparte
pentru care nu există o limită de vârstă, de unde şi bucuria nemăsurată de a le
urmări. Sunt cele care garantează succesul şi, implicit, audienţa. Iar când
personajele sunt desprinse din lumi demult apuse, devin din ce în ce mai
interesante, pentru că, nu-i aşa, ne face plăcere să urmărim răzvrătiţi împotriva
destinului. Iar povestea Brave (Neînfricată) nu face altceva decât să aducă în prim-plan povestea încăpăţânatei
Merida. O arcaşă iscusită, fire războinică, dornică de luptă pentru a obţine
ceea ce-şi doreşte. Mai mult de atât, astfel de poveşti, cu un fermecător aer
de legendă, surprind prea bine lupta cu destinul, greşelile, umane, precum şi repararea lor. Pentru că a avea un
personaj principal nu înseamnă neapărat a avea un caracter fără pată, perfect şi
neprihănit, ci, dimpotrivă, unul perfectibil, care merită şi trebuie să îşi înveţe
lecţia.
Hotărâtă să îşi croiască propriul destin, să
înfrunte istoria familiei şi originea regalităţii – lucruri pe care nu doreşte
a şi le asuma defel, Merida refuză jocurile necesare
propuse de familie. Niciunul dintre pretendenţii veniţi să îşi joace şansa nu o
merită – discrepanţele sunt vizibile cu ochiul liber, indiferent că ai fi sau
nu Merida. Ori măcar în pielea ei… Ba, mai mult, din dorinţa de nesupunere,
totul va avea un preţ mult mai mare. Şi de aici surpriza pentru spectatori, un
element scenaristic nemulţumitor, lipsit de inspiraţie, poate prea fantezist
pentru astfel de poveşti, fie ele devenite legende ori alimentate în spiritul
cu pricina.
Dar un lucru e cert: Merida este unul dintre
personajele neconvenţionale care, în ciuda anumitor calităţi, riscă să piardă
totul dintr-o ambiţie copilărească. Ne-am lămurit în privinţa viziunii asupra
propriilor părinţi: nu ştiu ei ce e mai bine, chiar dacă avertizările mamei
curg sub orice formă şi chip pentru a-i domoli ura şi încăpăţânarea. Pentru că
întotdeauna există un preţ, indiferent când şi cum s-ar manifesta el, mai
devreme sau mai
târziu. Gestul extrem de a cere ajutorul unei vrăjitoare în
speranţa schimbării destinului constituie punctul culminant în istoria
personajului nesăbuit şi imatur. Şi de aici începe întreaga aventură, încercarea
disperată de a împiedica finalizarea cumplitei vrăji. Merida are parte de una
dintre cele mai violente şi înfricoşătoare pedepse prin blestemul adus asupra
mamei sale.
Dacă stai bine să analizezi, descoperi că
artificiul folosit în schimbarea destinului familiei este mai degrabă ilar şi
pueril. Peisajele scoţiene sunt cele care te fascinează cu adevărat şi, bineînţeles,
Merida cea cu părul de foc, o adevărată prinţesă războinică. Cu toate acestea,
nu pare a fi suficient pentru a se detaşa de restul animaţiilor marca Pixar.
Personajele sunt abandonate pe drum – unul dintre acestea fiind chiar vrăjitoarea
a cărei reîntâlnire cu Merida pare a fi o glumă proastă cu reminiscenţe
mercantile – de parcă ar vorbi cu un robot din centrală.
Scenariile celorlalte animaţii Pixar („The Incredibles“, „Toy Story“, „Monsters
Inc.“, „Finding Nemo“) aveau o cu totul altă savoare, nefiind previzibile,
spre deosebire de filmul în cauză. Adevărat că, atunci când vine vorba de micii
spectatori, atenţia se concentrează asupra detaliilor vizuale: părul roşu cu
personalitate, cârlionţii rebeli, rochia verde perfectă, toate adunate la un
loc nu fac decât să completeze minunatul peisaj scoţian.
La capitolul muzică, nu stăm deloc rău, iar
versiunea dublată în limba română o aduce pe Paula Seling în prim-plan, în timp
ce Luminiţa Gheorghiu o interpretează pe vrăjitoarea cea rea.
Responsabilitatea este tema principală a
filmului, drept urmare animaţia îşi atinge scopul educativ, repetă metodic
aceleaşi principii. Regina Elinor (vocea Emmei Thompson în varianta originală)
susţine necesitatea căsătoriei fiicei sale pentru binele şi bunăstarea
Regatului.
Aşadar, lecţia este limpede: ai grijă ce îţi
doreşti, s-ar putea să ţi se întâmple. Pe de altă parte, Merida îşi ia porţia
de învăţătură cu vârf şi-ndesat. Toate adunate la un loc fac din „Brave“ / „Neînfricată“ o animaţie
simpatică, ce va avea susţinătorii săi. Departe să merite cele mai elogioase
comentarii, dar îndeajuns de captivant. Vorbim, în fond, de primul personaj
principal feminin marca Pixar. Cu destul de multe răutăţi, ce-i drept. Dar, în
cele din urmă, nimeni nu-i perfect!
