Puiu Călinescu şi Dem Rădulescu în „B.D. la
munte şi la mare“, apoi cântec: „Soarele din nou răsare“. Anunţ despre „lansări
de tot felul la RRM Student-FM“. Voci crude, clare şi atât. Se vor
„universitari“, dar nu prea au ce să comunice. Deocamdată.
Să vedem ce fac alţii (poate învăţăm câte
ceva). E sâmbătă seara. Click FM anunţă: la ora 22 va veni la microfon, în
reluare, Mădălin Voicu, „lăutarul de serviciu“, care ne va conduce prin
„farmecul muzicii lăutăreşti“. Până atunci, melodii cu iz de parodie: „Mă, am
cu ce, mă! Am cu ce, mă!/Fata mea este de vis/(…)/ Fata mea este model/(…)/ mâine
este ziua ei/Doamne ce cadou să-i iei. Altă parodie: un anunţ către audienţa
care se „căsătoreşte“ cu postul: „Vă declar… (în loc de „soţ şi soţie“, n.n.) public şi DJ! (…) Puteţi săruta
difuzoarele“.
În paranteză fie spus, postul are întotdeauna
chef de joacă, dovadă clară de tinereţe şi de creativitate. Mai ieri, la
„Click-oteli, cu Nadine“, era invitat jurnalistul Răzvan Dinu şi se discuta
despre relaţiile dintre sexe. Un dialog plin de umor spontan, cu aerul de şuetă
cultă, deşi mai liberă la gură, pledează totuşi pentru abordarea responsabilă a
relaţiilor dintre sexe. Vorbitorii sunt fluenţi în gândire, agreabili şi
competenţi. Discută franc, fără să ajungă în registrul vulgar. Nadine se
autodefineşte ca proaspăt căsătorită. Căsătoria i se pare o biruinţă, felicitându-se
pentru că şi-a pus pirostriile „relativ târziu“, după 30 şi… de ani, după ce a
trecut prin şcoala vieţii. Se simte ocrotită full time, iubită nonstop, nu mai
trebuie să se streseze prin căutări plus tatonări, iar ca sac generic consideră
că şi-a găsit petecul. Se poate dezvolta, de acum şi ca intelect, precizează dânsa
pentru ascultătorii îngrijoraţi. Având bagajul şi expertiza necesare, a intrat în
căsnicie cu pachetul de facilităţi, binecuvântări plus oportunităţi, all inclusive, cu tot ce şi-ar mai fi
putut dori ori visa el, Apostolescu. Nadine e rodată, versată, are stagiul
cerut, de vreme ce „a avut timp să facă lucruri“: „mă gândeam cât de important
este să călătoreşti, să citeşti, să vorbeşti, să experimentezi, să iubeşti, să
fii părăsit, să părăseşti, să spui, să regreţi, să ai patimi, poezie, să fii
penibil, să fii ridicol, să fii strălucitor, să fii genial, dar să-ţi dai voie
să apuci toate astea…“. Dar, „întâi trebuie să afli cine eşti!… Bă! Cine sunt
eu?“, enunţă Nadine condiţia sine qua non
a startului cu dreptul. „Să-ţi dai seama ce vrei de la celălalt, cunoscându-te
pe tine“, o completează Răzvan Dinu. Emisiunea se adresează minorilor, Nadine
se corectează iute: adică majorilor. Adevărul e cam la jumătatea distanţei
dintre cele două sorturi. Ţinta este, mai degrabă, majorul încă socialmente
nematurizat, care primeşte acum suficiente subiecte de reflecţie.
La zece seara fix vine şi Mădălin Voicu:
„Bună ziua, fraţilor!“ (între timp, s-a făcut noapte). Scurtă introducere în
română şi în romanes. Sobru, intelectual. Trist dar frumos, se succed apoi lăutarii
– instrumentişti sau interpreţi vocali – în română şi romanes: Marian
Mexicanul, Paula Lincan („Câte frunze are pomul/Câte zile are omul/(…)/Pomule
ai frunze multe/Eu sunt om cu zile scurte“), Valentina Borcea („Cu bani mulţi
cumperi o viaţă/Ce minciună, ce speranţă/Eu vă spun că nu-i aşa, viaţa n-o poţi
cumpăra“), Gheorghe Lambru, Tita Bărbulescu, Vasile Pandelescu şi, desigur,
Romica Puceanu („Inimă de ţigancă/Inimă de romancă“). În final, Mădălin Voicu îşi
ia la revedere: „Să ne vedem cu bine, Doamne ajută!“ (mai potrivit ar fi fost:
„să ne auzim cu bine“).
Dar e util să aflăm şi că nimeni nu-i
perfect.