Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Noaptea cozilor la muzeu

Viața Medicală
Dr. Raluca BULEA vineri, 18 iulie 2014
    „Aceeaşi noapte, scenarii diferite“ a fost numele ales pentru aniversarea unui deceniu de nopţi albe în care muzeele şi-au deschis larg porţile în întreaga ţară. În ciuda lui, am descoperit de această dată, cel puţin în Bucureşti, o serie de fire invizibile care au creat unitate evenimentului, chiar şi între muzee cu preocupări complet diferite. În primul rând, au fost momentele menite să ne readucă în memorie evenimentele deosebite din trecut, şi poate că cea mai cunoscută comemorare a fost cea a unui secol de la începerea Primului Război Mondial. O altă tendinţă regăsită la câteva dintre muzeele participante ar fi cea definită de expresia „nou în vechi“, ilustrată de prezenţa unor experimente culturale cu tentă avangardistă, găzduite în locuri venerabile, unde amprenta altor vremuri este cât se poate de prezentă.
     Acesta a fost, de altfel, modul în care am început, fără să o ştiu, periplul din 2014: vizitând expoziţia principală din cadrul „Romanian Design Week“ – Idei născute în româneşte. Expoziţia a fost găzduită de Palatul Camerei de Comerţ Bucureşti, o clădire de patrimoniu cu evidente nevoi de restaurare, care timp de zece zile a adăpostit propunerile designerilor noştri pentru tema anului 2014, „Design în spaţiul public“. Dincolo de satisfacţia de a vedea inclusă într-un circuit public o bijuterie de arhitectură rezervată până acum doar unor privilegiaţi, vizita a fost, neaşteptat, şi prilej de visare la ceea ce ar putea să fie, peste câţiva ani, câteva zone verzi ale capitalei, în cazul în care ideile înfăţişate de arhitecţi şi peisagişti vor ajunge să fie puse în practică.
     Căutând natura, am plecat apoi spre nordul oraşului, la deja tradiţionala întâlnire cu „După-amiaza Muzeului Satului“. Activităţile erau în toi, pentru că Noaptea muzeelor a coincis anul acesta cu zilele aniversare ale muzeului. Am mers pe alei umbrite, alături de rapsozi şi de dansatori purtându-şi cu mândrie costumele tradiţionale, către sala „Gh. Focşa“, pentru vernisajul expoziţiei de fotografie de arhivă intitulată „Nişte ţărani din satul de altădată“. Imaginile păstrate până acum doar pentru cercetătorii etnografi, purtând expresivele chipuri pe care le-au imortalizat cu zeci de ani în urmă, au fost acum şterse de praf, editate şi împărtăşite vizitatorilor, spre a servi de învăţătură şi aducere-aminte.
    Paşii m-au purtat apoi în locul serios ameninţat în ultima vreme cu închiderea. Muzeul Naţional al Literaturii Române găzduia, ca de fiecare dată în preajma nopţii muzeelor, o serie de evenimente concomitente: Târgul naţional al cărţii de poezie, Festivalul internaţional de poezie, precum şi Maratonul de poezie şi jaz, a cărui ediţie cu numărul şase avea să ocupe o bună parte a nopţii.

 

Elegant, discret, nostalgic

 

    Mai departe, la Palatul Ştirbei, având aceeaşi înfăţişare decadentă din anul precedent, semn că fondurile de restaurare întârzie să apară, Eclectico Studio a organizat o retrospectivă de design grafic şi de produs a anilor 1950-1990, reunit sub numele „Hotel Discret“, inedită pentru cei foarte tineri şi prilej de nostalgie, poate, pentru cei a căror existenţă a început ori s-a desfăşurat din plin în perioada comunistă. Am coborât apoi la Muzeul Militar Naţional Regele „Ferdinand I“, asaltat la propriu de familii cu copii care zburdau printre Maşini de epocă la Fundaţia „Löwendal“statuile de voievozi din curte, în lumina caldă a înserării, ori priveau curioşi uniformele şi armele diferitelor ţări implicate în Primul Război Mondial, prezentate în expoziţia din interior.
     Revenind în centru, am poposit în Piaţa Victoriei, de fiecare dată unul dintre cele mai agitate locuri ale nopţii. În faţa Muzeului Antipa se formase deja obişnuita coadă, aşa că am ales iniţial colecţia permanentă de la Muzeul Ţăranului Român, unde am căutat să descopăr dacă şi în condiţiile de vizitare mai aglomerate se păstrează atmosfera pioasă, de catedrală, pe care am simţit-o acolo la vizitele anterioare. Într-adevăr, în sălile muzeului, deşi pline de public, se simţea o anumită reţinere, de parcă locul ar impune respect şi veneraţie oricui îi trece pragul. La încercarea de a surprinde într-o fotografie această ambianţă specială, am fost imediat apostrofată – „Se pot face fotografii numai cu telefonul!“ -, de parcă nu ar fi un lucru deja arhicunoscut că anumite telefoane inteligente pot fotografia mai bine decât unele aparate dedicate, dar de generaţie mai veche. Dar ce să-i faci, încă ne cramponăm în definiţii… La categoria „vechi şi nou“, muzeul găzduia şi o parte a expoziţiei artistului Sarkis, intitulată „La celălalt capăt al curcubeului“, organizată împreună cu Institutul Francez din Bucureşti.

 

Haina îl face pe om

 

    Mai târziu, după alte câteva popasuri, am asistat, pe mica esplanadă din faţa Muzeului Naţional de Istorie a României, la un moment de reconstituire istorico-militară a Primului Război Mondial, intens gustat mai ales de publicul foarte tânăr. Era, de altfel, un plăcut mod de a Rochia Reginei Mariamai îndulci aşteptarea până la intrarea în muzeu, acolo unde trona, la propriu, într-o ţinută de zile mari, expoziţia „Haina îl face pe om. Şase secole de istorie vestimentară“. Plimbarea printre veşmintele din alte timpuri a oferit un nou prilej de introspecţie, de analiză şi de reevaluare a unor repere cărora nu le acordăm întotdeauna locul pe care îl merită.
     Ceva mai de­parte, printre terase pline de petrecăreţii de sâmbătă seara, am ajuns la Curtea Veche, unde am descoperit, pentru prima dată în ultimii ani, publicul stând la coadă. Ce-i drept, ruinele fostului palat voievodal, iluminate în noapte, îmbiau trecătorii la un popas, creând un anumit nivel de aşteptare şi de mister ce se cerea explorat. Aceeaşi aură de mister exista şi la Muzeul „George Enescu“, care şi-a folosit de această dată şi curtea, pentru reprezentaţii de pantomimă şi alte „performance-uri“. Am regăsit publicul tânăr care are mereu ocazia să îşi susţină colegii de pe scenă, pentru care muzica înseamnă mai mult decât simplă audiţie, fiind o pasiune, o nevoie, probabil o viitoare profesie. Totuşi, poate că o reprezentaţie mai apropiată de clasic s-ar fi potrivit mai bine cu ambianţa locului decât „Ciocârlia“ în versiune tehno-rap pe care am auzit-o.

 

Soţie – da, medic – nu

 

 Mulţi tineri se găseau şi la Arhivele Naţionale ale României, aprofundând documentele vechi despre perioada de neutralitate a ţării noastre şi colaborarea româno-franceză din timpul Primului Război Mondial. Mulţi erau şi la Şcoala Centrală, revenită în circuitul nopţii muzeelor la iniţiativa organizaţiei ARCEN – Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate, cu proiectul „Noapte Albă la Hainele noi ale Muzeului AntipaPensionatul domnesc de fete“. Miezul nopţii m-a găsit în sala de festivităţi a şcolii, umplută până la refuz de un public doritor să asculte poveşti despre regulile severe cărora trebuiau să li se supună domnişoarele de altădată, care aflau că puteau fi soţii, mame, fiice, muze ori servitoare, însă nu medici, arhitecţi, critici literari – îndeletniciri considerate mult prea masculine –, dar şi despre soluţiile pe care acestea le găseau pentru a se sustrage regulilor.
În preajma Grădinii Icoanei, la Fundaţia Löwendal, m-am bucurat de un recital de pian ad-hoc, în plină noapte şi în afara programului, datorat unei tinere vizitatoare care a cerut permisiunea de a cânta. În ciuda orei târzii şi a apropierii momentului închiderii, exista totuşi un flux constant de oaspeţi care treceau pragul elegantei vile sau care se opreau pentru o fotografie de colecţie cu maşinile de epocă din curte.
După un alt scurt popas în cartier, la Muzeul „Vasile Grigore“, am revenit la Muzeul Antipa, cu speranţa de a fi scăpat de aglomeraţia primelor ore ale serii şi pentru a vedea jocurile de lumini de pe faţadă, promise de organizatori. Din interior mă interesa expoziţia temporară de fotografie „Văcăreşti: descoperirea unui Parc Natural Urban“, care din păcate era amplasată la finalul parcursului prin colecţia permanentă, fapt total neinspirat, căci bănuiesc că nu am fost singura pentru care dioramele nu mai ascund de mult mari mistere. A trebuit să dau, la propriu, din coate pentru a mă putea strecura prin culoarele înguste dintre vitrinele cu exponate, blocate de vizitatorii dornici să plece de la Antipa cu un „selfie“… Partea bună a acestei pătrunderi de-a dreptul agresive a tehnologiei în tot ceea ce înseamnă cotidianul vieţii noastre se referă şi la posibilitatea ca, scanând codurile aflate lângă exponate, să avem acces imediat la informaţii detaliate despre ele.

 

Cum îşi petreceau bucureştenii timpul liber

 

Şi Muzeul Municipiului Bucureşti a avut parte de straie noi în noaptea specială a muzeelor, prin jocuri de lumini şi laser, în aşteptarea conferinţei susţinute de Adrian Majuru, directorul instituţiei, care ne-a povestit cum îşi petreceau timpul liber înaintaşii noştri, locuitori ai Capitalei din secolele XIX şi XX. În acorduri de violoncel, am descoperit că unele lucruri nu se schimbă, şi că atunci, ca şi acum, bucureştenii evadau din oraş la sfârşit de săptămână, mergeau la casele de vacanţă din împrejurimi, îşi etalau la şosea echipajele cu cai (sau, de ce nu, cu cerbi) aşa cum astăzi o fac cu automobilele de lux. Totuşi, unele lucruri s-au transformat iremediabil sau chiar au Reconstituiri militare la Muzeul de Istoriedispărut, aşa cum este cazul balurilor de intrare în societate, care nu îşi mai au sensul azi, când tinerii se cunosc unii cu alţii prin mijlocirea interfeţelor virtuale… Am plecat de acolo ştiind ceva mai multe despre oraşul meu, care începea uşor-uşor să se liniştească.
Aproape de ivirea zorilor, şi agitaţia din curtea şi din jurul Muzeului Naţional de Artă se domolise. Părea momentul cel mai bun pentru o vizită în tihnă, de care chiar să te bucuri, şi exact de aşa ceva am avut parte. Ca de fiecare dată în ultimii ani, MNAR a pregătit ceva cu totul special pentru Noaptea muzeelor, evenimentul fiind centrat acum pe anul brâncovenesc – 300 de ani de la moartea lui Constantin Brâncoveanu –, atât prin expoziţia temporară „Călătorii prin manuscris“, ce ne-a prilejuit o plimbare inedită printre paginile unui liturghier bogat ilustrat, presupus a fi aparţinut chiar voievodului martir, cât şi prin parcursul special prin galeria de artă românească veche, marcat prin explicaţii detaliate.
În loc de încheiere, se impun câteva consideraţii legate de acest eveniment de amploare de care ne bucurăm deja de un deceniu. Am observat, cu mulţumire, felul în care în ultima perioadă instituţiile muzeale devin din ce în ce mai vii, mai apropiate de publicul vizitator de toate vârstele, lărgindu-şi constant sfera de activităţi. Devin astfel, în beneficiul tuturor, nu doar simple păstrătoare şi restauratoare de patrimoniu, aşa cum le-a fost rolul tradiţional, ci adevărate elemente dinamizatoare pentru tot ceea ce reprezintă oferta culturală şi educaţională, devin nuclee de formare care ne dau noi şi noi motive de a le trece pragul. Multe din aceste propuneri se adresează copiilor, fapt salutar în condiţiile în care tendinţa foarte răspândită este aceea pe care aş îndrăzni să o numesc „cultura de mall“, cu jocuri, filme, restaurante şi şedinţe de shopping, faţă de care programele educative ale muzeelor, fie ele de artă, de istorie, de ştiinţe sau tehnice, nu pot să fie decât o foarte binevenită contraofertă.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.