Trebuie
să râdem înainte de miezul nopţii.
Cine ştie
dacă vom râde în viaţa de dincolo?! (Oscar)
Aici e
capătul lumii. Petrecem cu toţii. Nu, nu este prima replica din filmul Holy
Motors, dar este una dintre
cele mai puternice: străduieşte-te să-ţi trăieşti viaţa cât mai intens. Oscar
este un personaj fascinant: omul-cameleon, care îşi schimbă chipul, hainele,
starea, intră în lumea rolului, ca şi când ar fi acolo de o viaţă, pentru a mai
trăi încă un episod. Denis Lavant
este fabulos în această călătorie, iar viziunea lui Leos Carax te hipnotizează întru totul. Holy Motors (tradus mult prea facil Motoare sfinte) devine o experienţă cinematografică inedită,
revigorantă şi pune în mişcare misterele existenţei. Scena de început îl înfăţişează
chiar pe Leos Carax, în chip de somnambul, care intră în poveste. Adevăratul
nume al lui Carax este Alex Oscar Dupont, ca urmare, se subînţelege că
personajul din film este alter ego-ul său. Păşeşte într-un cinematograf în care
publicul zace într-un somn letargic. Una dintre cele mai puternice secvenţe de
film: regizorul îşi asumă concret misiunea de a-i trezi, de a-i face să simtă şi
să intre în poveste. De aici şi cele 11 roluri interpretate de Oscar: când asasin
plătit, când bancher respectabil, mare industriaş, cerşetoare, muribund,
monstru ori familist convins. Putem fi orice pe lumea aceasta, iar Carax se
joacă cu minţile noastre, propune cele mai răvăşitoare şi surprinzătoare
scenarii, veritabile şi puternice scurtmetraje, în cele din urmă. Fermecător
prin capacitatea de a crea spaţii dintre cele mai stranii, Leos Carax îşi
provoacă publicul. Descoperă acea latură sensibilă şi mizează pe imaginaţia
care salvează prin evadare. Iar această evadare poate fi orice rol din lumea
aceasta, aproape că nici nu mai contează care. Important e să experimentezi cât
mai multe.
Prezentat în Competiţia Oficială la Cannes, Holy Motors a ajuns şi în
cinematografele din România. Poate că mulţi se vor speria de un trailer agresiv
şi violent vizual, însă vă asigur că teaser-ul
nu împărtăşeşte niciun sfert din adevărata poveste. Filmul lui Leos Carax este
una dintre producţiile surprinzătoare ale anului trecut: filmul care se joacă
cu mintea spectatorului, încât ajungi să te întrebi „ce am fi devenit dacă am fi acţionat altfel?“. Cu toate că vieţile
interpretate de Oscar sunt dintre cele mai bizare, Carax le portretizează cu
emoţie, delicateţe şi nelipsitul umor negru. Monstrul în chip de om al
cavernelor şi al începutului lumii ajunge în Cimitirul Père Lachaise, de unde răpeşte
un celebru manechin (interpretat de spectaculoasa Eva Mendes). Refugiul său este cel mai sordid loc de sub pământ/oraş.
În mod surprinzător, toată hidoşenia imaginată de Carax va culmina cu un liniştitor
cântec de leagăn. Trimiterile către anarhie împotriva artei sunt clare, personajele
sunt replici ale Frumoasei şi Bestia sauKing Kong. Năucitor de-a dreptul în
explorarea personajelor, Leos Carax a pus cap la cap elemente din scenariile
de sertar, trimiterile către literatură, cinematografie ori pictură sunt
nelipsite, valorificate într-o notă magică debordantă.
Momentele muzicale reprezintă
surpriza acestei odisee urbane de la bordul unei limuzine luxoase. Recitalul
acordeoanelor este unul dintre cele mai spectaculoase, redă atât de bine
spiritul Parisului contemporan, în vreme ce delicata Kylie Minogue (special guest
star în film) sintetizează gânduri-cheie ale personajelor: Dragostea ne-a transformat în monştri. Ce am
fi devenit dacă am fi acţionat altfel? Cine eram noi când eram ce eram înainte?Secvenţa cu Minogue este una dintre cele mai delicate, cea mai firească
interpretare a unei melodii într-un film ce nu este şi nici nu se vrea a fi
musical. Punctează perfect povestea de dragoste eşuată: au doar 20 de minute la
dispoziţie pentru a sta unul lângă celălalt.
Holy Motors radiografiază decadenţa oamenilor, frustrarea,
dezamăgirea, disperarea, pierderile inevitabile. Oscar se dedublează în
atâtea situaţii excepţionale, fascinat de „frumuseţea actului în sine“. Iar
completarea vine imediat: „frumuseţe care e în ochii spectatorului… nu-i aşa?!“.
Oricum am analiza călătoriile lui Oscar, filmul te poartă în lumi pe care,
deseori, nu avem curajul să ni le imaginăm. Situaţii absurde concentrate
vizual într-un fabulos experiment. Da, Carax continuă să fie un „copil
teribil“ al cinematografiei franceze, un experimentalist prin excelenţă.
Imaginile sale te duc cu gândul la filmele lui Bunuel. Absurdul ne guvernează
existenţa, deseori îl ignorăm, alteori îl înfruntăm eroic. Murim încet, iar mai
apoi ne trezim din letargie. Carax analizează cu o subtilitate elegantă
fragilitatea existenţei, a spiritului, portretizează diversele măşti. Atunci
când o vom stimula, memoria inconştientă ne va surprinde.
Chiar dacă poveştile lui Oscar nu au
continuitate şi nu se leagă unele de celelalte, filmul curge de la sine,
destinaţia prea puţin contează. Imaginaţia lui Carax nu cunoaşte limite. Adună
laolaltă cele mai neobişnuite elemente care vă vor emoţiona pe măsură ce intraţi
în film. Prima poveste poate părea mai stranie, dar odată ce treceţi graniţa, vă
veţi îndrăgosti iremediabil de Holy
Motors!