S-a constatat că cei mai mulţi copii (96%) nu manifestă anxietate dentară, iar 1% au anxietate moderată; niveluri foarte înalte se întâlnesc doar la 3% din copii. 60% din copii consideră detartrajul o experienţă plăcută. cnaintea tratamentelor curative, 58% declară că se simt relaxaţi. Concluzia: evaluarea nivelului de anxietate a pacientului-copil reprezintă o etapă importantă a planului de tratament, iar identificarea manoperei terapeutice care generează cea mai mare anxietate este utilă în elaborarea de strategii de reducere a anxietăţii dentare. • Dintre examenele radiologice utilizate, ortopantomograma oferă informaţii complexe despre sistemul dentar, elementele de susţinere a dinţilor, procesele alveolare, scheletul maxilo-facial, articulaţia temporo-mandibulară şi sinusurile maxilare, decelând uneori formaţiuni sau structuri asimptomatice clinic, care influenţează răspunsul terapeutic sau pot compromite terapia aplicată. În două articole – Contribuţia ortopantomografiei în diagnosticul şi tratamentul stomatologic şi Rolul ortopantomogramei în decelarea unor formaţiuni cu caracter patologic, asimptomatice clinic – autoarele, dr. Mioara Decusară şi prof. dr. Viorica Milicescu, au selectat, din experienţa personală, cazuri clinice la care acest tip de examen a fost foarte necesar pentru diagnostic şi tratament: tineri cu multiple leziuni carioase şi procese patologice periapicale, pentru identificarea dinţilor cu prognostic modest; pacienţi cu edentaţii parţiale, la care s-au descoperit resturi radiculare nedecelate clinic, dinţi incluşi în zonele de restaurare protetică, leziuni ale articulaţiei temporo-mandibulare, atrofii osoase severe; pacienţi cu anomalii dento-maxilare, la care s-a putut aprecia vârsta dentară, ca element al evoluţiei biologice, gradul de mineralizare corono-radiculară şi direcţia de erupţie a dinţilor permanenţi, existenţa unor dinţi supranumerari sau absenţa mugurilor dentari. (...)

Mai multe detalii în zairul nostru, Viaţa medicală.