Zilele
trecute s-a întâmplat o minune. O directoare ajunsă pe post din întâmplare,
„înfiptă” de ani de zile în scaunul directorial al unui colectiv teatral, a
fost de curând demisă. Nu credeam să ajung la ziua asta. Părea de neatins.
Părea un monument de neclintit. Deși a fost unul dintre cei mai incapabili
directori de teatru, care a rezistat în acest post datorită „sugativelor” cu
care era înconjurată și a găștilor prietenilor, s-a supărat rău că după aproape
20 de ani a fost schimbată. Așa că a convocat o conferință de presă.
Cei
care o cunosc, cei care au lucrat cu ea (Florin Zamfirescu, de exemplu), în
afară de lăudătorii de serviciu, se întreabă cum un om cu o instrucție sumară,
care n-avea nicio idee valabilă, căruia nu-i trecea prin cap niciun proiect,
care nu citea nicio piesă, nu iubea pe nimeni decât scaunul pe care își așeza
posteriorul dolofan, a putut rezista în post atâția ani. Trăia excelent într-o
„dolce far niente” înconjurată de o clică de lăudători servili, juca aproape în
fiecare piesă, totalizând, după unele date publicate de revista Click, un
venit anual de 46.344 de lei, ca director, și 66.673 de lei, din drepturile de
autor. Astfel, cunoscuta actriță a avut câștiguri totale de 113.017 lei, adică
un venit lunar de 9.418 lei, iar din mai multe depozite bancare,
conturile sale cumulate ating suma de aproximativ 150.000 de euro. Sigur că
față de averea imensă acumulată de un alt director de teatru care și el stă
înfipt de ani de zile în postul de director al unei instituții pe care a adus-o
la stadiul de a trăi doar din amintiri, suma strânsă anual de directoarea în
chestiune pare o bagatelă.
N-a
suportat pe nimeni care să o jeneze câtuși de puțin. A îndepărtat mulți actori
talentați de care în subconștient îi era frică (Adriana Trandafir, Sorin
Leoveanu), care au fost obligați să plece în alte colective teatrale. I-a
pensionat abuziv pe alții, întrerupându-le cariera (Florin Zamfirescu, Nicolae
Urs, Constantin Cojocaru). Nu iubea dramaturgia originală decât dacă era scrisă
de dramaturgi influenți și în poziții politice țepene. De numele dramaturgilor
în viață se temea ca dracul de tămâie.
Mai
mult, a inițiat un program aiuritor de readucere pe scenă a unor piese
proletcultiste, care, vezi Doamne, nu erau scrise la comandă, nu erau
mincinoase și nu au pervertit mințile a generații de tineri. De dramaturgii
români contemporani parcă nu auzise. A jucat și încă mai joacă săptămânal o
piesă execrabilă al cărui subiect este excrementul! Unui autor contemporan i-a
declarat că nu mai poate citi din cauza ochilor, care n-o mai ajută. N-a ajutat
pe nimeni, ocupându-se doar de propriile interese.
În
urmă cu ani, când marele actor Iurie Darie a vrut să închirieze sala teatrului,
respectiv pentru spectacolul anticomunist „Curve de lux”, de Radu
Iftimovici, al tânărului teatru „Incomod”, am fost refuzat ferm de
longeviva directoare (care era doar adjunct). Iurie Darie a apelat la Alexandru
Dabija, director plin pe vremea aceea, care, om al opoziției, le-a acordat sala
gratis.
Doamnei
directoare demisă îi place să i se spună că e o a doua Madam Bulandra, deși nu
are nimic din inteligența, flerul și curajul marii actrițe, care a ajutat mulți
actori ieșiți din închisorile comuniste. Avea o deviză: să nu supere pe nimeni
de la președinție, guvern, dar mai ales, de la primărie, pentru că de acolo îi
venea perpetuarea. Și totuși, odată a supărat pe cineva. I-a fost fatal. Ceasul
rău!
PS: Mai sunt directori de teatru
longevivi, uitați de ani de zile în post, care stau cu frica în sân de a fi
schimbați!
