Manualul Harrison
– Medicină cardiovasculară a fost creat pentru a ilustra importanţa medicinii
cardiovasculare în cadrul medicinii interne şi pentru a oferi cititorului o
viziune succintă asupra acestui domeniu. Actuala ediţie (2013) apare sub semnătura
lui Joseph Loscalzo, avându-i coedit\ori
pe A. Fauci, D. Kasper, D. Longo, E. Braunnwald, S. Hauser şi J. L. Jameson
– nume de prestigiu ale cardiologiei actuale. Cartea este alcătuită din cinci
secţiuni: introducere în medicina cardiovasculară, diagnosticul bolilor
cardiovasculare, tulburările de ritm cardiac, bolile inimii, bolile vasculare.
Prima secţiune
cuprinde descrierea fiziologiei sistemului cardiovascular (incluzând aici inima
şi vasele), epidemiologia bolilor cardiovasculare (cuprinzând tranziţia
epidemiologică, tendinţa actuală globală şi cea regională ale bolii
cardiovasculare) şi abordarea pacientului cu posibilă boală cardiovasculară
(aici fiind cuprinse evaluarea suflurilor cardiace, a principalelor explorări,
aprecierea funcţională a pacientului).
A doua secţiune descrie, pe baza simptomelor şi a
semnelor (disconfortul toracic, dispneea şi edemul pulmonar, hipoxia şi
cianoza, edemul, examinarea fizică a sistemului cardiovascular) şi a
posibilelor modificări ale principalelor explorări (ECG, ecocardiografie,
scintigrama miocardică, tomografia computerizată, rezonanţa magnetică,
cateterismul şi coronarografia), principalele boli cardiovasculare. Tot acest
capitol este splendid ilustrat cu imagini de tip desene sau scheme preluate
direct după imagini din viaţă. În mod special, cateterismul este ilustrat prin
curbe şi imagini edificatoare.
Tulburările de ritm cardiac se bucură de o atenţie
specială – ele cuprinzând elemente de fiziologie descriptivă, explicaţia
mecanismului aritmiilor cardiace (iniţierea impulsului: automatismul;
conducerea normală a impulsului: reintrarea etc.), tahiaritmiile – aici încadrându-se
şi recomandările generale de îngrijire şi tratament al bolnavilor. Nu sunt
„uitate“ nici sindromul de interval QT lung, scurt, sindromul Brugada,
tahicardia poliformă catecolaminergică.
Tot ce s-a
descris până acum permite o prelucrare complexă, într-un limbaj clar, a
principalelor boli ale inimii. Sunt descrise insuficienţa cardiacă şi cordul
pulmonar, transplantul cardiac şi circulaţia asistată prelungită, bolile
cardiace congenitale la adult, valvulopatiile cardiace, cardiomiopatiile şi
miocarditele. Autorii se mişcă dezinvolt printre toate aceste noţiuni şi boli –
descriind şi desenând, scanând principalele lor caracteristici. Sunt notate
chiar şi principalele manifestări cardiace ale afecţiunilor sistemice (diabetul
zaharat, malnutriţia, obezitatea, afecţiuni endocrine, arteriopatiile etc.). Un
capitol special ocupă şi boala Chagas.
Sunt descrise în
detaliu şi mecanismele morţii subite cardiace, colapsul cardiovascular, stopul
cardiac şi moartea cardiacă. Pe scurt se descriu metodele de prevenţie şi
tratament (resuscitare) a acestor stări severe.
Bolile vasculare
ocupă o parte importantă a cărţii: sunt descrise ateroscleroza, boala cardiacă
ischemică, boala hipertensivă, bolile aortei, bolile vasculare ale extremităţilor.
Fiecare capitol „adună“ autorii de preţ (de pildă, pentru boala cardiacă
ischemică, pe E. Antman, A. Selwyn, E. Braunwald, J. Loscalzo) şi pune în pagină
cele mai noi date în descriere, excelent ilustrate.
Cea de-a şasea
secţiune a cărţii adună un atlas de explorări: imagini de electrocardiografie,
de imagistică non-invazivă cardiacă, un atlas de revascularizare percutană
(grupat pe cazuri) şi valori de laborator de importanţă clinică.
Desigur, Harrison – Medicina cardiovasculară este
o „carte de învăţătură“ şi autorii preiau, la final, într-un capitol intitulat
„Recapitulare şi autoevaluare“, întrebări şi răspunsuri din Harrison’s Principles of Internal MedicineSelf-Assessement and Board Review
2008 – cu descrieri de cazuri, ilustraţii electrocardiografice şi răspunsuri
bazate pe datele din literatura şi practica proprie. De altfel, J. Loscalzo
afirmă că „această lucrare este concepută nu numai pentru doctori în curs de
formare, ci şi pentru clinicieni, alţi profesionişti în îngrijirea medicală şi
pentru studenţii în medicină care caută să-şi îmbogăţească şi să-şi actualizeze
cunoştinţele în acest domeniu ce se schimbă rapid“. Editorii au încredere că
această carte va îmbogăţi cunoştinţele cititorului în domeniu, ajutându-l în
procesul continuu de autoeducare. Cred că încrederea editorilor este justificată
şi că ea contribuie substanţial la excelenta presă de care se va bucură acest
nou Harrison – Medicină cardiovasculară.
