Newsflash
Cultură

O piesă bulgărească la Teatrul Național

de Candid STOICA - iun. 15 2018
O piesă bulgărească  la Teatrul Național
    Dramaturgia balcanică a devenit obsesia regizorilor români. Fugind de piesele autorilor români, care ar conține aluzii la corupția generalizată din țară sau a clasei politice actuale, au îmbrățișat cu disperare orice piesă, a oricărui dramaturg care vine din alt spațiu. Până și I. L. Caragiale a devenit pentru ei un cartof prea fierbinte, pe care preferă să-l ignore sau să-l modifice (spre exemplu, spectacolul „O scrisoare pierdută” de la Teatrul Național, montat de Horațiu Mălăele, se joacă fără actul trei, act în care întâlnim, poate, cea mai corozivă descriere a situației politice a acelor vremuri, foarte asemănătoare cu situația de astăzi a țării noastre, bântuită de politicianismul pus cu orice preț pe căpătuială).
    Hristo Boychev a devenit – prin audiența pe care o are în țara sa, dar mai ales prin frecvența cu care i se joacă piesele în spațiul european, păstrând proporțiile – un fel de Matei Vișniec al Bulgariei. „Colonelul Pasăre”, „Spitalul comunal” și „Orchestra Titanic” sunt piese care se joacă în mai toate teatrele de stat și particulare din România. Mai bine de zece piese de teatru i-au fost jucate de peste 100 de ori în 40 de țări din Europa, America, Asia și Australia, iar unele dintre ele au stat la baza unor scenarii de filme. Pentru meritele sale, Boychev a primit premiul British Council International Playwriting Awards, pentru cea mai bună piesă – „Colonelul pasăre”, apoi premiul Enrico Maria Salerno – pentru dramaturgie europeană.
    „Orchestra Titanic” ne vorbește despre dorința omului de a evada din cotidian într-o altă lume. Acțiunea începe într-o gară dezafectată, unde patru marginali ai societății – patru personaje burlești – așteaptă un tren care nu oprește niciodată. Astfel, piesa ne trimite cu gândul la textul lui Samuel Beckett, „Așteptându-l pe Godot”. Dar, spre deosebire de piesa lui Beckett, aici avem de-a face cu apariția celui așteptat. Însă, dincolo de această așteptare încheiată, începe alta. Încotro se vor îndrepta? Către ce tărâmuri? Poate spre o Europă a prosperității sau spre un Eden al fericirii eterne? Sau spre marele final? O întrebare dureroasă pe care o ridică Hristo Boychev în textul piesei sale.
    Spectacolul are o distribuție de actori consacrați, pe care regizorul Felix Alexa i-a folosit și în alte montări ale sale: Claudiu Bleonț, Tania Popa, Mihai Constantin, Mihai Călin, Richard Bovnoczki, un actor talentat cu un nume de teatru imposibil. Fiecare interpret reușește să compună cu succes destinul personajului său. Claudiu Bleonț punctează excelent situațiile textului, care marchează întâlnirea cu celelalte personaje ale magicianului Harry, personaj simbolic venit să amplifice speranțele. „Omul trebuie să se trezească!” – este una dintre replicile-cheie ale temei piesei, rostită de Harry, prin care se subliniază rostul exercițiului propus, acela ca personajele să se transforme în membrii unei „orchestre” a vasului Titanic, care vor cânta, când vaporul se scufundă, „Oda bucuriei” de Beethoven, devenită astăzi imnul Uniunii Europene.
    Mihai Constantin realizează minuțios portretul lui Luko, cel care a lucrat în gară și cunoaște mersul trenurilor. Luko este omul distrus de singurătate, căruia i-a mai rămas un singur prieten – trenul, de la care visează că-i va veni și salvarea. Richard Bovnoczki este aproape de nerecunoscut sub chipul personajului Doko. Excelentă este și Tania Popa (Liubka), femeia preocupată mereu de machiajul care trebuie să îi evidențieze trecuta frumusețe. Iluziile și visele sunt trăite cu intensitate și sensibilitate de Tania Popa.
    Scenografia, semnată de Andrada Chiriac, completează viziunea regizorală prin crearea decorului unei gări aflate în pragul prăbușirii, care indică locul de refugiu a patru oameni veniți din zone sociale diferite, iar costumele adecvate completează imaginea generală a reprezentației.
    În ciuda primirii negative din partea publicului care a văzut prea des spectacole cu povești, cu situații absconse, absurde sau încâlcite, „Orchestra Titanic”este, până la urmă, un spectacol care vorbește într-un fel simplu despre prezentul vieții noastre, despre modul cum privim lumea din jur, dar și despre iluziile deșarte și absența forței de salvare dintr-o societate aflată în derivă.
    Sunt curios câte piese ale unor dramaturgi români se joacă în spațiul european și, mai ales, în cel balcanic, fără să îl luăm în calcul pe Matei Vișniec.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe