Newsflash
Cultură

O poveste tragică spusă de păpuși

de Candid STOICA - dec. 12 2016
O poveste tragică spusă de păpuși
     Vreme de mulți ani, orașul Târgoviște n-a avut un teatru, în schimb era o oază în care poposeau mai toate teatrele din țară pentru că avea un public doritor de spectacole. Teatrul care a luat numele marelui artist Tony Bulandra a fost înființat relativ recent față de majoritatea teatrelor din țară – în 2002 – și, după o perioadă de tatonări, a început să uimească publicul și mai ales lumea teatrală cu îndrăzneala și inventivitatea sa repertorială. Spectacolele prezentate ies de multe ori din obișnuitul și comoditatea alegerilor celorlalte teatre din orașele țării denumite generic din provincie, ceea ce nu înseamnă, doamne ferește, că ar fi provinciale. „Antigona”, „Richard al treilea”, „Nora”, „Othello”, „Trei surori”, „Salonul nr. 6” și, de curând, „Romeo și Julieta” sunt titluri celebre din repertoriul clasic care nu mai au nevoie de prezentare. Mai mult, ne pot asigura de emulația creatoare care domnește la Teatrul „Tony Bulandra” sub conducerea directorului M. C. Ranin, denumit și „regizorul demisiilor”. După lupte crâncene cu primăria și cu ziariștii, acesta a revenit la direcția teatrului din Târgoviște, străduindu-se din răsputeri să înfrângă inerția și comoditatea multora și să aducă publicul numeros la spectacolul teatral.
     Tragedia „Romeo și Julieta” este regizată de Irina Niculescu, fiica celebrei Margareta Niculescu, creatoarea faimei Teatrului „Țăndărică”. Originară din România, aceasta este actualmente stabilită în SUA, la Cincinnati, putându-se lăuda cu o activitate prolifică în foarte multe teatre din lume. Pe lângă realizarea de spectacole, Irina Niculescu predă arta mânuirii păpușilor în Europa, SUA, Canada și Taiwan. Aceasta a folosit un scenariu personal și o adaptare semnată de Cristina Chirilă, destul de ingenioasă. Este vorba despre o variantă prescurtată, în care ni se prezintă – evident destul de chinuit – doar nucleul piesei, focul incandescent și copleșitor care se stârnește în inimile a doi foarte tineri adolescenți din Verona și, desigur, urmările nefaste ale acestei pasiuni. Desigur, mai toți oamenii trec prin această situație de foc, la mai mică sau la mai mare intensitate, însă ce face diferită această poveste nemuritoare de iubire este finalul tragic. Poeții au scris numeroase versuri despre această antinomie.
     O mică digresiune cu un exemplu autohton: pe la anul 1855 se iscă o dragoste între un boier moldovean și o roabă țigancă în urma căreia se naște un copil, cu numele Dincă. După ce boierul moare, femeia pleacă la Paris luând cu ea pe fiul său, care între timp crescuse. Aici, tânărul Dincă se îndrăgostește subit, nebunește, de Michelle, o tânără franțuzoaică pe care o convinge în urma unor declarații năvalnice de iubire să vină în Moldova cu el, prilej cu care tânăra află că iubitul său era rob și țigan. Oripilată, îl părăsește, vrând să se înapoieze la Paris. Dar tânărul rob o prinde din urmă și, disperat, o împușcă mortal, după care își trage și lui două gloanțe în inimă. Dar pe plaiurile mioritice nu se născuse un scriitor de talia lui Shakespeare care să scrie despre tragedia lui Dincă și a lui Michelle, imortalizându-i pe cei doi îndrăgostiți.
    În piesa „Romeo și Julieta” se folosesc marionete cu fire scurte concepute de John Lewandowski, o personalitate marcantă a teatrului de păpuși din SUA și Europa. Acestea sunt mânuite la vedere de interpreții târgovișteni. Astfel, între marionete și mânuitori (toți îmbrăcați în negru și cu pălării bărbătești pe cap) se creează relații neașteptate, dincolo de textul propriu zis al piesei. Nu știu dacă interpreții sunt marionetiști de profesie sau actori care au învățat să mânuiască păpuși cu ocazia acestui spectacol. În orice caz, execuțiile lor sunt corecte, iar interpretarea rezonabilă, având în vedere profunzimea rolurilor.
     Daniel Burcea (Romeo) și Ana-Maria Caliță (Julieta) își spun rolurile cu inteligență și sensibilitate și caută să dea marionetei mișcările care să ne sugereze că sunt vii. Însă de multe ori înțepeneala marionetelor le sufocă suflul, la spectator ajungând destul de puțin din profunzimea sentimentelor celor doi protagoniști. Dar este îmbucurător că la vârsta lor au posibilitatea să interpreteze două roluri celebre, cu care în mod sigur nu se vor mai întâlni în cariera lor. Și ceilalți interpreți: Cristina Dumitra (Lady Capulet), George Simian (Capulet) sau Corneliu Jipa (preotul) își rostesc cu înțelegere și simțire rolurile. Cât despre Benvolio (Monalisa Toncu), Tybald (Cristina Dumitra) sau Mercutio (același George Simian), scenariul le oferă puțin loc de a se promova. În schimb, Monalisa Toncu excelează în rolul vânzătorului de ziare, iar lui George Simian în rolul lui Capulet îi reușește admirabil scena când devine furios pe Julieta din cauză că-i nesocotește dorința de a se căsători cu Paris. Cred în schimb că a fost nefericită ideea ca marionetele să năpustească unele peste altele vrând să ne dea impresia că se omoară. Scena a stârnit la publicul matur doar haz, nu oprobriu, iar copiilor le-a creat o veselie de nedescris.
     O surpriză mai mult decât plăcută, cu totul aparte, oferă Florentina Tănase, „împrumutată” de la „Țăndărică” pentru rolul doicii. Marioneta sa pare mai maleabilă, mai „umană”, scapă cumva de înțepenirea statuară a celorlalte marionete, iar vocea rezonează  excelent cu marioneta, actrița reușind poate cel mai interesant rol din piesă. Cadrul scenografic creat de Vlad Tănase este simplu, dar sugestiv, iar muzica live a lui George Puiu este melodioasă și la obiect.
     În altă ordine de idei, sunt de părere că folosirea mânuitorilor la vedere în teatrele de păpuși pentru copii, face să se piardă ceva din misterul absolut al teatrelor de acest gen, care fermecau odinioară universul copilăriei.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe