La finalul unei stagiuni bogate, Teatrul National din Bucuresti a oferit o seara aparte, sub semnul Sarbatorii muzicii. S-a dorit a fi un moment special, prin care sa fie inaugurat pianul de concert Yamaha, pe care teatrul l-a achizitionat cu sprijinul Ministerului Culturii, instrument ce trebuia „cantat“ de un interpret pe masura. A fost invitat pianistul Dan Grigore sa sustina un recital, alaturi de muzicieni si actori de elita. Asa cum s-a mentionat si în conferinta de presa, spectacolul a fost gandit ca o întalnire între prieteni, într-o relatie lejera, punctata de secvente de improvizatie, programul ramanand, pana în ultima clipa, un „secret“ dezvaluit doar pe scena, sub lumina reflectoarelor. Amfitrion a fost actorul Ion Caramitru, iar „erou principal”, evident, pianul care s-a aflat în centrul scenografiei elegante (semnata de Florilena Popescu-Farcasanu), în care sfesnicele înalte, lumanarile aprinse, jilturile si jocul de lumini au conferit o atmosfera ideala pentru un asemenea eveniment.
Sunetul placut al pianului – poate usor aspru la început –, a fost relevat publicului ce invada sala prin Coralul de Bach si Impromptu de Schubert interpretate de maestrul Dan Grigore, care a mai abordat în alternanta cu interventiile actorilor si alte opusuri din marea literatura dedicata claviaturii, precum Pasarea profet de Schumann, Preludii de Rahmaninov, o încantatoare Poveste a batranului negru sau doua Valsuri de Chopin. Dar a cantat si alaturi de Johnny Raducanu, care a propus doua dintre piesele sale – Cantec de leagan si Doinind –, apoi împreuna cu excelentul violonist Gabriel Croitoru – a pus în valoare sunetul cald al viorii lui Enescu, un Guarneri pe care a interpretat Tristetea dragostei, Capriciu vienez, Frumosul rozmarin sau Mic vals vienez. Un alt invitat, pianistul Mihai Ungureanu, a optat pentru o Mazurca de Chopin si Dansul focului de De Falla, iar alaturi de fostul sau profesor, Dan Grigore, a talmacit, la patru maini, doua Dansuri ungare de Brahms.
Oaspete mult asteptat de public, soprana Angela Gheorghiu, acompaniata de acelasi maestru, a abordat un repertoriu divers, mai putin prezent în recitalurile sale – de la cele doua miniaturi de factura folclorica semnate de Tiberiu Brediceanu, la liedul Morgen de Richard StrauS, colaborand si cu violonistul Gabriel Croitoru în sensibila Elegie de MaSenet, apoi la aria din musicalul My Fair Lady de Loewe si piesa Les filles de Cadiz de Delibes, pentru ca în bis sa revina la genul care îi este cel mai familiar – opera –, prin aria din Tosca de Puccini. Schimband trei tinute vestimentare, elegante sau… estivale, mereu zambitoare, în centrul atentiei, înconjurata de prieteni ilustri, asa cum chiar ea a declarat, solista a fost „ea însasi“ si a dovedit ca se simte bine într-un asemenea anturaj, cu asemenea spectatori.
Paginile muzicale au alternat, într-o derulare agreabila, cu versuri de Mihai Eminescu în rostirea cu Ion Caramitru, Melancolie fiind recitata în sonurile Sonatei Lunii de Beethoven, rememorand astfel celebrele recitaluri de altadata realizate împreuna cu Dan Grigore, apoi Horatiu Malaele a ales poeme de Nichita Stanescu, Nazim Hikmet sau Ion Cocora, dar si un monolog „de actualitate“, mult gustat de asistenta, Radu Beligan a dorit sa recite din Toparceanu, citind apoi, spre deliciul publicului, „musatisme“, iar Victor Rebengiuc a preferat poeme de Puskin si monologul lui Prospero din Furtuna shakespeareana.
Intr-o seara minunata, probabil ca foarte putini dintre cei aflati în sala au remarcat sau nu au dat importanta micilor imperfectiuni interpretative, preferand sa se bucure de reîntalnirea cu nume mari ale scenelor noastre.
O productie inedita si binevenita. Sarbatoare a muzicii la Teatrul National.