Fără prea multe repere speciale, zilele trecute am avut la
București câteva reîntâlniri cu dirijori români sosiți din străinătate, mai
mult sau mai puțin apreciați de publicul nostru de-a lungul vremii. Spre
exemplu, la sala Radio, Orchestra Națională, condusă de Cristian Măcelaru
(recomandat și de această dată ca fiind dirijor asociat al Filarmonicii din
Philadelphia), a prezentat, în primă audiție europeană, o piesă de Karim Al-Zand,
precum și opusuri de Mozart (solistă, pianista Dana Borșan) sau Șostakovici – o
simfonie a cărei superbă interpretare în Festivalul „Enescu“ din 2015 a
determinat (chiar și) o involuntară comparație, greu de susținut. Orchestra de
cameră a colaborat cu libanezul Lubnan Baalbaki, optând pentru lucrări
mozartiene – de această dată cu pianistul Horia Mihail –, experiența urmăririi
manierei de abordare a spumoasei muzici constituind o provocare în sine.
La Filarmonică, serile simfonice s-au derulat, două săptămâni la
rând, sub bagheta lui Cristian Badea, incluzând de asemenea două concerte de
Mozart (cu flautistul Ion Bogdan Ștefănescu și cornistul Ioan-Gabriel Luca),
încadrate de pagini semnate de Ceaikovski, Liszt sau Rossini (același apreciat
flautist al Filarmonicii cântând alături de colegul său, oboistul Adrian
Petrescu). Iar la mijloc de februarie, dirijorul a ales un program Schumann,
invitat fiind violoncelistul Gabriel Schwabe; probabil întâmplător, ambele
„oferte“ s-au aflat, prioritar, sub semnul romantismului, dar de factură extrem
de nuanțată, pe lângă partiturile decupate din cel mai rafinat clasicism.
Pe cu totul alte coordonate, Opera comică pentru copii
pregătește „cea dintâi premieră a anului“ și totodată prima operetă montată la
acel teatru – „Hapciu în Re major” (adaptare după „Mam’zelle Nitouche“ de
Hervé) –, în regia lui Cristian Mihăilescu și coregrafia balerinului Cătălin
Caracaș, iar la pupitru Ciprian Teodorașcu, ambii de la Opera Națională.
Spectacolele sunt programate în 20 și 21 februarie, desigur la matineu.
Compania Gigi Căciuleanu a anunțat, printr-o conferință de
presă, noua producție „pusă la cale“ de inventivul și neliniștitul
coregraf-dansator – „l’Om DAdA“ –, inspirată, desigur, din textele scrise de
dadaistul Tristan Tzara, urmând să descoperim – în 11 martie (apoi în 12 și 13
martie) – ce mișcări și combinații sofisticate i-au inspirat acele versuri
care, în epocă, au revoluționat poezia (și nu numai). Un plus de noutate este
dat și de faptul că spectacolul s-a desfășurat la Teatrul Național, pe scena
sălii Atelier. De altfel, TNB va prelua în repertoriu și „Folia, Shakespeare
& Co“ – excepțională realizare a aceluiași cuceritor Gigi Căciuleanu.
Vorbind despre premiere, se cuvine menționat și faptul că Opera
din Craiova a adus pe afiș, pentru prima oară în Bănie, „Simon Boccanegra“ de
Verdi, în regia bulgarului Plamen Kartaloff (anterior a montat „Don Giovanni“
de Mozart într-o versiune destul de controversată), la pupitru italianul
Marcello Mottadelli, iar în rolurile de prim-plan Ștefan Ignat (de la ONB),
Celia Costea (sosită la Atena, unde s-a stabilit de mulți ani), Sorin
Drăniceanu, Rafael Alvarez (invitat din Cehia) sau Ioan Cherata. După cum
rezultă din comunicatele oficiale, montarea va fi prezentată în curând și în
cadrul unui turneu în Germania.
Opera Națională București anunță, în 27–28 februarie, o altă
producție preluată din Anglia – „Cosi fan tutte“ de Mozart –, cu distribuții
destul de amalgamate însă... vom vedea! Să fie oare un „simbolic“ dar de
Mărțișor pentru doamne și domnișoare?
