Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR) găzduiește în perioada 10-24 februarie o expoziţie multimedia intitulată „Mirrors of Brâncuși”, care marchează sărbătorirea, la 19 februarie, a zilei Brâncuși (promulgată în noiembrie 2015), data la care, în urmă cu 145 de ani (1876) renumitul sculptor se năștea la Hobiţa (Gorj). 

Din dorinţa de a da ocazia vizitatorilor să se apropie de esenţa spiritului brâncușian, Silvana Dulamă-Popa, curatorul expoziţiei, alături de întreaga echipă a proiectului, au organizat instalaţiile astfel încât publicul să se afle în contact strâns cu acestea, având chiar ocazia de a se contopi cu ele atât fizic, cât mai ales mental.

Suntem introduși în atmosfera specială, încărcată de vibraţii mistice, de îndată ce trecem pragul sălii Irina Nicola, prin jocurile de lumini și ilustraţia muzicală aleasă.

Purcedem apoi la explorarea inedită a câtorva dintre motivele fundamentale ale artistului, precum Coloana infinitului, scaunele de la Masa tăcerii, piesele ovale ce redau esenţa fiinţei umane ori o parte a Sărutului, amplasate astfel încât să le putem percepe în toate cele trei dimensiuni. În plus, cu ajutorul oglinzilor, ce reprezintă tema expoziţiei, avem ocazia să explorăm chiar și acele detalii care ne scapă în mod obișnuit.

Oglinzi și jocuri de imagine

Ca element central remarcăm o reproducere la scară mai mică a Coloanei fără de sfârșit, așezată în poziţie orizontal-oblică, între două oglinzi. Se pare că același tip de instalaţie ar fi fost ales de însuși Brâncuși pentru o expunere în apropierea Parisului, în grădina fotografului Edward Steichen.

Explorăm apoi postura Muzei adormite și jocurile de imagini reflectate într-un spaţiu închis, ce devine o lucrare personală a fiecăruia dintre vizitatori. Jumătatea de „Sărut” își propune să ne ofere bucuria îmbrăţișării și a contopirii, fie ea doar imaginară, cu fiinţa iubită.

Discret, într-un colţ, străjuiește, înveșmântat la rându-i în oglinzi, un fragment în mărime naturală al Coloanei infinitului. În final, scaunele de tăcere ne îmbie la o clipă de odihnă, timp în care aflăm o serie de detalii interesante din viaţa maestrului, din documentarul proiectat în spaţiul cel mai îndepărtat al sălii.

Iar când cuvintele se opresc și sunt înlocuite de muzică, rămânem nemișcaţi, aflaţi parcă sub vraja plină de mister căreia Brâncuși a reușit să îi dea viaţă în fiecare dintre operele sale.