Bucureștiul s-a trezit la viaţă și a vibrat de energie de la orele prânzului și până după miezul nopţii. Decizia Reţelei Naţionale a Muzeelor din România (RNMR) privind momentul de desfășurare a evenimentului s-a dovedit cât se poate de inspirată, căci evoluţia pandemiei ne-a permis acum, mai mult decât ar fi putut să o facă în urmă cu o lună (18 mai – Ziua internaţională a muzeelor), să ne bucurăm cu adevărat de vizitele la muzee.

        Încă din zilele premergătoare maratonului cultural, parcurgând site-ul organizatorilor, am putut vedea că la București urmau să existe peste 50 de participanţi, muzee, institute culturale, galerii și alte organizaţii culturale. Au participat muzeele îndrăgite de public, dar și instituţii care și-au deschis în premieră porţile pentru această ocazie. Și pentru că a devenit la modă cuvântul „hibrid”, putem spune că Noaptea Muzeelor (NM) 2021 a fost parţial hibridă, deoarece Muzeul Antipa și Muzeul Naţional de Geologie, care atrăgeau mulţi vizitatori, au ales acum să participe tot online.

Emoţii autentice și hărţi măsluite

        Cea mai tentantă atracţie a serii a fost vizita în interiorul clădirii Primăriei, posibilă sub formă de tururi ghidate ce parcurgeau holul de onoare, scara monumentală și curtea interioară a instituţiei. Bucureștenii interesaţi de a pătrunde în inima administraţiei locale (după multe zeci de minute de așteptare) aveau prilejul să vadă fostul Palat al Ministerului Lucrărilor Publice, realizat de vizionarul arhitect Petre Antonescu (1873-1965) între 1906-1910, ca pe o creaţie artistică în care frumosul și utilul deveniseră inseparabile. Viaţa și lucrările sale pot fi urmărite într-o expoziţie în interior, unde este,  de asemenea, prezentă și o rememorare a clădirilor și străzilor din cartierul Uranus dispărute în anii ’80.

        În afara muzeelor și traseelor tradiţionale, am putut explora universuri inedite, surprinzătoare, venind din trecutul apropiat. La Expoziţia Rezidenţa BRD Scena9, punctul de atracţie a fost expoziţia „Identităţi Fragile” (deschisă până la 4 iulie), organizată de RNMR ca proiect al Muzeului Pandemiei, o iniţiativă ce explorează caleidoscopul de trăiri pe care oamenii le-au încercat în ultimul an, dar în special în perioada de lockdown. Depresie, însingurare, violenţă domestică, redefinirea spaţiului interior și a tuturor reperelor cunoscute, autoîncurajare sunt doar câteva dintre aspectele surprinse.

        La Muzeul Naţional al Hărţilor și Cărţii Vechi, am descoperit expoziţia „Fake Maps/ Hărţi false” realizată de Adrian Buga, continuare a proiectului Grenzenlos de la Goethe-Institut (despre care v-am relatat recent). Proiectul, care poate fi vizitat până la 11 iulie, aduce în atenţie un fenomen frecvent în ţările blocului comunist, dezinformarea prin intermediul hărţilor prelucrate,  astfel încât să ascundă obiective strategice (militare sau administrative) și să îndepărteze acele străzi care l-ar fi dus pe fugarul potenţial în Berlinul de Vest.

Întoarcere către origini

Animaţia este în toi în fiecare an la Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în mod special cu ocazia NM. Deși colecţia permanentă este încă închisă, vizitatorii s-au putut bucura, dincolo de obișnuitul târg din curte, de patru expoziţii temporare care rămân deschise până la 23 iunie.

Parte a agendei Romanian Design Week (RDW), expoziţia „MOME THIRTYTHREE” din sala Noua Galerie, oferă o incursiune în fotografia maghiară contemporană, fiind organizată prin mijlocirea Institutului Cultural Maghiar din București. Mai mult decât simpla imortalizare a unor clipe efemere, lucrările expuse dau dovadă de creativitate și imaginaţie. Ne aduc aminte de naturile statice din pictură, căci percepem faptul că artistul și-a creat mai întâi scena, și-a ales obiectele și le-a aranjat, a organizat lumina, pentru ca numai în final să declanșeze butonul aparatului de fotografiat.

        În Sala Acvariu ne surprinde expoziţia „Zenit”, organizată de artiștii reuniţi în Asociaţia pentru Promovarea Artelor Contemporane. În ciuda desfășurării într-un spaţiu fizic aparent restrâns, reușește să ne deschidă calea spre tot acel univers de lumină și energie, de viaţă care vibrează, așa cum se întâmplă dintotdeauna în miezul verii. Pictură și fotografie, instalaţie și artă textilă, ceramică, video, sunt tot atâtea căi menite să ne apropie de momentul cel mai plin de mister al anului, cel al solstiţiului de vară, care va fi sărbătorit cu ocazia încheierii expoziţiei.

Trecutul satului românesc

        Intrând în Sala Irina Nicolau, facem o incursiune în timp, în trecutul satului românesc transilvănean, cu ajutorul colecţiei de fotografii reunite sub genericul „Decenii de Memorie Vizuală – Fotografii de Ana și Gheorghe Tripon”, organizată de Florica Zaharia și Muzeul textilelor din Băiţa, jud. Hunedoara. Fără a avea pretenţii artistice, aceste imagini au o valoare sociologică și documentară aparte, deoarece surprind momentele importante din viaţa oamenilor, precum și modul în care le erau organizate gospodăriile și portul pe care îl aveau, detalii care între timp s-au pierdut ori au suferit transformări radicale.

        Continuând incursiunea în lumea satului românesc, ajungem la sala Tancred Bănăţeanu și, odată intraţi în ea,  pare că am pășit în afara timpului, într-un spaţiu arhetipal, în care timpul este doar un detaliu fără importanţă, pentru că viaţa trebuie să își urmeze propriile ei ritmuri, care ţin de Soare și Lună, de vânt și de ploi.

        Expoziţia „[În]toarcem cânepa spre viitor” este un eveniment complex în care se împletesc tradiţia și arta, dar și elemente de ecologie și economie durabilă, menite să ne dezvăluie povestea milenară a cultivării acestei plante. Fiind la rândul său înscrisă în agenda RDW, ne întâmpină cu o instalaţie de mari dimensiuni, care recreează un caier de cânepă ce așteaptă să fie toarsă, cu furci și fusuri și vârtelniţe. Toate sunt plăsmuite de artistul Mircea Cantor, care a reușit să aducă ceva din atmosfera Maramureșului istoric, și cu ajutorul vocilor și instrumentelor tradiţionale ale câtorva rapsozi. Istoria cânepii este spusă mai departe de aceeași Florica Zaharia, prin instalaţia „Cultura cânepii în tradiţia
românească și japoneză”, și de Oláh Gyárfás, creatorul instalaţiei „deCânepă – povestea PATZAIKIN”, care împletește sculptura și moda, prezentând felul în care ţesăturile din cânepă ar putea reveni în viaţa noastră.

Costume în căutare de muzeu (In memoriam Adina Nanu)

Alăturându-se proiectului NM, Teatrul Naţional București și-a ţinut porţile deschise până la miezul nopţii pentru ca publicul să aibă acces la expoziţiile din foaierele sale. Între acestea se remarcă „Retroversibil” a Departamentului Modă de la UNArte, o îmbinare inedită între costumele vechi, din colecţia regretatei Adina Nanu, și realizările tinerilor creatori de azi, studenţii îndrumaţi de prof. dr. Unda Popp, fiica colecţionarei. Pe lângă aniversarea a 50 de ani de la înfiinţarea UNArte, expoziţia își propune să atragă atenţia asupra valorii deosebite a acestei colecţii de costume, care ar merita să își găsească locul într-un muzeu dedicat.