Mult aşteptata seară a anului, ceremonia de
decernare a Oscarurilor care s-a desfăşurat în Dolby Theatre din Los Angeles
pare să fi fost cel mai haios şi destins eveniment din istoria premiilor
Academiei Americane de Film. Cu o gazdă relaxată (Ellen DeGeneres) şi un public
de primă mână care i-a intrat în joc fără probleme, ba chiar cu entuziasm şi cu
o poftă de distracţie ce i-a coborât printre oameni, Oscarurile au fost mult
mai accesibile, mai puţin pretenţioase, cu acelaşi glamour tipic, desigur. Succesul sau eşecul unei asemenea gale stă
în măiestria şi talentul gazdei de a-şi antrena publicul: „A plouat foarte mult
în ultimele zile, dar suntem bine. (…) Am revenit după şapte ani, le mulţumesc
tuturor pentru faptul că m-au invitat atât de repede“. Cu ironie şi bun gust,
DeGeneres a recunoscut: „Multe lucruri s-au schimbat. Acum şapte ani, Cate
Blanchett era nominalizată, Meryl Streep era şi ea, la fel Leonardo DiCaprio ori
Martin Scorsese. Multe lucruri s-au schimbat“. Şi râsetele au dat viaţă sălii.
Tema ceremoniei a stat sub semnul eroilor de
la Hollywood. Avem nevoie de eroi mai mult ca niciodată, iar filmele continuă să
fie acea evadare care ne inspiră. În aceste momente dramatice în care
tragediile se întâmplă până şi pe platourile de filmare, nu doar în zonele
fierbinţi ale Europei, tot ce poţi spune este: „Facem filme, nu încercăm să găsim
antidotul bolilor incurabile“. Lumea filmului rămâne acel tărâm magic în care
poţi visa şi nimeni nu-ţi poate lua asta. De la cheta pentru livrarea de pizza
până la cel mai faimos selfie, care
face deja istorie (reţeaua Twitter a colapsat pur şi simplu în urma postării –
peste un milion de retweets, depăşind
astfel celebrul selfie al lui Obama), ceremonia Oscarurilor din acest an nu a
oferit prea multe surprize la capitolul premianţi. Leonardo DiCaprio rămâne în
continuare fără statuetă, s-au lansat şi alte melodii pe lângă celebrul Happy al lui Pharrell, Meryl Streep a
ajuns la cea de-a 18-a nominalizare şi nu, nu e musai să primească un Oscar
pentru asta.
Dincolo de ceea ce nu s-a întâmplat, Gravity a câştigat şapte statuete, pentru regie
(Alfonso Cuaron), imagine (în ciuda tuturor controverselor asupra tehnicii
excesive), montaj, muzică, montaj de sunet, mixaj de sunet şi efecte speciale.
Fără îndoială că este un film care va rămâne în istorie, va continua să
impresioneze şi să mişte publicul prin filosofia sa. 12 ani de sclavie a fost declarat cel mai bun film, cu
cel mai bun scenariu adaptat, iar Lupita Nyong’o şi-a văzut visul cu ochii –
Oscarul pentru cel mai bun rol feminin secundar: „Mă urmăreşte acest moment de
fericire supremă care porneşte de la durerea altcuiva. (…) Uitându-mă la
statueta aceasta, mi se confirmă faptul că, indiferent de unde vii, visele tale
sunt valabile“.
Dallas
Buyers Club
a câştigat premii la fel de importante: Matthew McConaughey pentru cel mai bun
rol masculin, o revenire spectaculoasă – actorul a slăbit câteva zeci de
kilograme pentru a intra în pielea unui bărbat infectat cu HIV, şi Jared Leto –
pentru rol secundar, cu un discurs emoţionant şi puternic, dar şi cel mai bun
machiaj/coafură. În ciuda campaniei declanşate împotriva lui Woody Allen, Cate
Blanchett a meritat statueta pentru cel mai bun rol feminin. Blue
Jasmine este o poveste extrem
de puternică, iar Blanchett face un rol impecabil în pielea personajului
nevrotic.
Cel
mai bun film străin este în acest an La Grande Bellezza. Sorrentino a ţinut să menţioneze
sursele sale de inspiraţie: Fellini, Scorsese, Maradona, Roma. Una dintre
surprizele palmaresului a fost fără îndoială categoria filmului documentar. The
Act of Killing a ratat
statueta în favoarea lui 20 Feet from Stardom, distribuit de celebra companie
Weinstein, care a asistat neputincioasă la eşeculcelorlalte filme din catalog: Philomena,
August: Osage County sau The Butler al
lui Lee Daniels.
Cu toate
acestea, Oscarurile reprezintă momentul discursurilor: „Fiecare merită să trăiască,
nu doar să supravieţuiască“, a spus Steve McQueen la finalul ceremoniei. Iar
cuvintele lui Jared Leto s-au detaşat considerabil de restul mulţumirilor şi
notelor personale: „Tuturor visătorilor din lumea întreagă care ne privesc din
locuri precum Ucraina sau Venezuela, vreau să ştiţi că suntem aici în timp ce
voi luptaţi pentru împlinirea viselor şi trăiţi imposibilul. Ne gândim la voi“.
