Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  LIFESTYLE  »  Cultură

Otrava din bucate

Viața Medicală
Dr. Monica-Emilia CHIRILĂ vineri, 20 ianuarie 2017
    Atelierul de filosofie și antropologie medicală a avut-o ca oaspete, la una din întâlnirile recente, pe Elena Bărbulescu, cercetător principal în cadrul filialei Cluj a Academiei Române, Institutului de Folclor și Muzeului Etnografic al Transilvaniei.
   Tema prezentării sale a fost legată de percepţia persoanelor din mediul rural asupra alimentaţiei, precum şi asupra schimbărilor survenite în obiceiurile alimentare, de-a lungul vremii. O referință valoroasă pe acest subiect au constituit-o relatările publicate în cartea „România Medicilor”, lucrare de istorie culturală și socială aparținând lui Constantin Bărbulescu, istoric, sociolog și etnolog. În oglindă față de relatările obiective ale unor personalități ale secolului trecut, citate din această carte, răsar poveștile pline de farmec și sfătoșenie ale țăranilor din zona Clujului, culese de Elena Bărbulescu.
  Evaluările obiective păstrate încă din secolul XIX asupra ponderii diferitelor alimente în hrana zilnică, au ca notă dominantă preponderența vegetalelor. Aportul insuficient de carne, în contextul muncii fizice constante, era văzut ca o cauză de „boale gastrice” și de epuizare. Restricțiile în alimentație le presupunem a fi și din cauza lipsei mijloacelor materiale, dar și a preceptelor religioase respectate cu strictețe, jumătate din an fiind zile de post. Epitetele folosite de Constantin Caracaș în 1830 cu privire la hrana țăranilor erau „sobră, neîngrijită, neregulată”. Mămăliga era consumată frecvent, iar pâinea era făcută dintr-un amestec de mai multe cereale.
   Unul dintre motivele consumării unor mâncăruri mai puțin elaborate era și timpul limitat pe care femeile îl dedicau acestei îndeletniciri, fiind nevoite să se împartă între munca la câmp și alte treburi din gospodărie. Deși erau crescători de animale, acestea erau mai adesea păstrate, pentru a spori „capitalul”, preferându-se consumul „dobânzii”, sub forma produselor lactate. Erau diferențe între zonele țării, în interiorul Arcului carpatic fiind constatate influențe culinare occidentale, precum și o utilizare mai frecventă a cărnii afumate și a smântânii.
  Perioada celui de-al Doilea Război Mondial, precum și cea postbelică sunt legate de privațiuni suplimentare, lucru care marchează percepțiile și concepțiile asupra alimentației celor aflați atunci la o vârstă fragedă. Frustrarea produsă de lipsurile materiale anterioare duce la un abuz compensator în momentul dispariției restricțiilor, după cum motivează unele dintre persoanele intervievate de Elena Bărbulescu.
  Perioada comunistă este și ea caracterizată de o disponibilitate scăzută a anumitor alimente, lucru rămas în conștiința colectivă, chiar în lipsa unor relatări obiective publicate în acea perioadă. Ultimii douăzeci de ani aduc o „liberalizare”, o diversificare și o accesibilitate crescută la alimente, odată cu acestea apărând și efectele abuzului sistematic. În contraofensivă, încep să își facă simțită prezența și recomandări dietetice, mai întâi sub forma curelor de slăbire, cu notă dominantă negativă, de interdicție, discursul schimbându-se mai apoi în sfaturi pentru un regim sanogen. Se ajunge în acest fel la o permanentă prezență în mass-media a „alimentului ca remediu”, la o abundență de informații, uneori contradictorii, adesea din surse de o calitate incertă.
  De menționat atitudinea celor intervievați cu privire la relația cu cadrele medicale, în special cu medicul de familie. O mică parte respectă recomandarea de a consuma mai multe vegetale și mai puține grăsimi, iar dintre cei care nu o respectă, puțini o recunosc, pentru a evita dezaprobarea cadrelor medicale. Cea mai frecventă motivație pentru adoptarea unui regim hipercaloric este perceperea necesității hranei consistente în vederea obținerii energiei pentru munca fizică, dar și consumul compensator pentru perioadele anterioare de privațiuni.
   În ceea ce privește aprecierea alimentelor pe care le consumă, se face simțită o nostalgie a calității celei „de altă dată”, mai ales a celei produse în gospodăria proprie, în contrast cu mâncarea „otrăvită” de acum, nesănătoasă și insipidă. Chimizarea alimentației, prin îngrășăminte și insecticide/fungicide este văzută ca principala cauză a alterării calității reale a produselor vegetale, „năpasta” căpătând dimensiuni dramatice. Paradoxal este însă faptul că în ciuda discursului critic la adresa acestor mijloace de sporire a producției, nu numai că nu sunt respinse în practică de cei care le critică, dar frecvent sunt chiar preferate îngrășămintelor naturale, din motive legate de costuri și ușurința utilizării, dar și de rezultatele spectaculoase, comparativ cu produsele „netratate”. Dorința de a obține legume sau fructe impresionante din punct de vedere organoleptic (chiar și în absența comercializării lor), precum și necesitatea de a le feri de dăunători, aduce în ograda micului cultivator ingredientele concentrate ale agriculturii „profesionale”, iar odată cu acestea dificultățile dozării corecte și accidentele inerente.
   Într-o lume care aleargă după sănătatea „garantată” de o etichetă sau de presupunerea că producătorii rurali păstrează metodele tradiționale de cultivare nealterate, apare tentația de a obține produse competitive cu prețul ascunderii folosirii unor „arme” moderne, dezaprobate fățiș. Se spune că suntem ceea ce gândim, dar și ceea ce mâncăm. Rămâne de văzut dacă și alimentația va schimba omul în măsura în care acesta a schimbat, în timp, ceea ce consumă.

 

 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.