Balcic
este așezat pe un sol calcaros cu munți ca niște piramide care sprijină cerul
sau ca niște spinări de animale preistorice care veghează largurile albastre cu
valuri.
Ce-ar
fi fost orășelul acesta – aruncat la malul mării încă din secolul al VII-lea de
către greci – de n-ar fi trecut pe-acolo după Marea Unire, în căutare de
inspirație, pictorul Alexandru Satmari (1872–1933). Acesta a fost chiar fiul
lui Carol Popp de Szatmary (primul fotograf de război din lume, grafician și
pictor din Regatul României)? Ce-ar fi fost orașul Balcic dacă regina Maria
n-ar fi aplecat urechea la cântecul de sirenă lucidă al acestuia? În anul 1926
a venit prin acest Dionisopolis să vadă soarele răsărind din ape și stâncile
albe ca varul. Fermecată de locul acesta, Regina Maria și-a simțit inima răpită
de atâta frumusețe (inima pe care avea să o lase acolo și după moarte).
Alexandru
Satmari a executat planurile arhitectonice în vederea construirii albului „cuib
al liniștii” sau „cuibul singuratic”. Castelul reginei, în comparație cu alte
case de odihnă ale noii protipendade democrate din zilele noastre, ar părea
acum de-a dreptul umil.
Generalul
Militza Sion și-a adus soldații să teraseze versanții calcaroși și să
construiască acest vast ansamblu arhitectonic. Fostul grădinar al țarului
Nicolae al II-lea a amenajat grădinile. A trecut printre covoarele lor
multicolore izvoare, cascade, popasuri, praguri, trepte, pereți verticali,
coloane, cruci de piatră, viță-de-vie, crini, iriși, trandafiri, hortensii și
alte peste 3.000 de specii de flori. Au fost aduse piatră și marmură din
Italia, dar și pietre de moară românești, meșteri pietrari, var pentru pereții
castelului și pentru sobele cu plită de fontă.
În
momentul în care totul a fost gata (sau chiar în timp ce se executau lucrările
la „cuib”), artiști români, pictori, sculptori, dar și poeți, muzicieni, și-au
construit în aceeași zonă vile de creație.
Timpul
a trecut, iar regina Maria s-a mutat în lumea umbrelor, lăsându-și inima în
acest loc. Inima sa a călătorit neîncetat după ce Balcicul nu a mai fost al
României, la castelul Bran și Muzeul Național de Istorie a României. A poposit
în sfârșit la Pelișor, chiar în camera în care regina s-a stins la 18 iulie
1938, fără a mai putea vedea declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial sau
Balcicul.
Majoritatea
vilelor care au aparținut artiștilor români la Balcic sunt astăzi în ruină. O
grădină tristă care înconjoară ruina unei vile păstrează încă la poarta de fier
o placă pe care este scris numele aparținătoarei – Cecilia Cuțescu-Storck.
La
Balcic, arta românească face și astăzi casă bună cu grădinile din jurul
„Cuibului liniștit”. Mulțimea de vizitatori din toate colțurile lumii nu
contenește să ia cu asalt locul acesta de poveste românească. Vizitatorii
întârzie întru admirare până când liniștea își face cuib chiar în sufletul lor.
Periodic,
sunt organizate expoziții de artă contemporană. Există o colaborare rodnică
între muzee, fundații, centre culturale și alte instituții abilitate din
România și Bulgaria.
Vara
aceasta, din luna august, Centrul Cultural „The Palace” – Balcic, în colaborare
cu Fundația Dignitas București, Muzeul de Artă Vizuală Galați, Clubul Rotary
Mangalia și cel din Bulgaria, au poposit pe simezele de la Castelul „Cuibul
liniștit”. Au fost expuse lucrările de pictură ale artistului plastician din
Chișinău Victor Ceban (n. 1961), format pentru pictură la Școala Republicană de
Arte Plastice „Igor Vieru” și Facultatea de Arte Plastice și Design, secția
Grafică din Chișinău. Trecut și prin școala italiană de artă (la Veneția, cu
prof. Danilo Mazzon), graficianul pictor Victor Ceban s-a specializat în
pictura de șevalet – peisajele sale venețiene fac concurență arhitecturii din
orașul cu gondole și drumuri de apă. Portretele sale au modele cât se poate de
reale, luate din lumea care-i este familiară: Rubens, Rembrandt, Nicolae
Grigorescu, Corneliu Baba.
La
vernisajul expoziției de pictură și grafică Victor Ceban de la Balcic, din 21
august, după pertinentele prezentări făcute de dr. Dan Basarab Nanu –
directorul Muzeului de Artă Vizuală din Galați – și criticul și istoricul de
artă Irina Cajal, a avut loc un moment cultural artistic româno-bulgar –
muzică, dansuri populare, recitări, în regia Luizei Cristea, reprezentantă a
Fundației Dignitas din București.
