Răspunsul la întrebarea dacă șahul poate declanșa psihoza a fost frumos dramatizat, în 2014, în filmul „Pawn Sacrifice”.

Schizofrenia începe, cel mai adesea, spre sfârșitul adolescenţei, la scurt timp după împlinirea vârstei de 20 de ani, dar poate debuta și în jurul vârstei de 30 de ani. Atunci când debutează mai târziu, funcţiile cognitive sunt mai bine prezervate. Ca și cum debutul tardiv dă persoanei timp să-și edifice o viaţă normală, înainte de a se îmbolnăvi.

Figuri proeminente din istoria șahului au ajuns în topul carierei lor, ca mai apoi să dezvolte simptome psihotice sau să primească un diagnostic clar de schizofrenie. Bobby Fisher a lăsat o adâncitură în cortina de fier atunci când l-a învins pe marele Boris Spassky, mândria Uniunii Sovietice, în 1972. Fisher avea semnele psihozei în timpul meciului, dar e greu de știut intensitatea acestor semne și posibila realitate pe care s-au bazat, în condiţiile Războiului Rece de atunci.

Fisher credea că e urmărit de sovietici și că se încerca să i se controleze creierul cu semnale transmise prin plombele din dinţi. Mai era distras de sunete și de lumini – unul din semnele precoce ale schizofreniei este acela că pacienţii nu au capacitatea de a filtra informaţia irelevantă de cea principală.

Fisher a ajuns apoi să se ascundă, umbla aiurea pe străzi noaptea, neîngrijit, murdar, vorbind despre conspiraţii evreiești. Și-a petrecut restul vieţii crezându-se urmărit de un grup internaţional evreiesc și că Holocaustul a fost o invenţie care să facă mulţi bani. Bobby Fisher este cel mai faimos exemplu. Pe lângă acesta, îl mai amintesc pe Paul Morphy, campionul din secolul al 19-lea, a cărui contribuţie a marcat șahul modern și care, aproape de vârsta de 30 de ani, a manifestat paranoia și comportament bizar.

 Iarna, un factor etiologic al schizofreniei

Wilhelm Steinitz, primul campion mondial oficial la șah (în 1886), a fost spitalizat cu psihoză, fiindcă era convins că-l poate învinge la șah pe Dumnezeu, jucând cu acesta printr-un telefon fără fir. Au mai fost și alţi campioni cu psihoză, iar cercetătorii au observat că la toţi afecţiunea se declanșase cam la aceeași vârstă, mai sus menţionată, ceea ce i-a făcut să caute o cauză comună a etiologiei psihozei acestora. Au găsit că cei mai mulţi se născuseră iarna, ceea ce se știe că este un factor asociat schizofreniei, prin expunerea uterului la virusuri. Stângacii, de asemenea, au fost observaţi ca persoane majoritar afectate de schizofrenie. Rezultatele unui studiu au arătat că 40% dintre schizofrenici sunt stângaci.

Genele răspunzătoare de maladiile mentale au adesea și părţi pozitive. Tulburarea bipolară poate conduce indivizii afectaţi, dar și rudele acestora, către mai multă creativitate și leadership. Este posibil ca și schizofrenia să vină la pachet cu anumite calităţi, dar acestea nu sunt observabile, deoarece boala apare mult prea devreme, iar simptomele sunt devastatoare. La cei cu debut tardiv, așa cum a fost cazul marilor maeștri ai șahului, s-au putut observa calităţile lor ieșite din comun.

Creativitatea în bolile psihice

Nancy Andreasen, cercetătoare la Universitatea din Iowa, consideră că gena schizofreniei o aduce cu sine și pe cea a creativităţii. Ea s-a ocupat de depistarea semnelor de boală mintală la scriitorii de prim rang din grupul Iowa Writers. Ceea ce a descoperit, însă, a fost ceva neașteptat: o proporţie semnificativă de tulburare bipolară, și nu de schizofrenie. Cu toate acestea, ea continuă să creadă că persoanele cu schizofrenie au abilităţi creative mai multe în domeniile abstracte sau știinţifice decât persoanele sănătoase. Și de aici vorbim de o conexiune speculativă cu șahul. Prin urmare, aici este vorba despre mintea schizofrenicului care poate genera talentul la șah, și nu despre faptul că jocul de șah conduce la schizofrenie.