Distins chirurg,
doctor în medicină, Virgil Răzeşu
este printre medicii pasionaţi de cultură şi arte. Publicist, memorialist,
autor de literatură beletristică, traducător, istoric, muzician (în ultimii ani
de liceu a fost violonist în Orchestra simfonică din Galaţi, ulterior devenind
unul dintre fondatorii filarmonicii gălăţene), îşi surprinde cititorii cu cel
de-al treilea roman, Glontele cu parfum de crin, apărut
la editura proprie.
Autorul stăpâneşte
construcţia acestui gen literar, ba mai mult, în cazul de faţă, structura este
originală, cvasidramaturgică – succesiunea planurilor, intriga, relaţionarea dintre
personaje, dialogurile vii, monologul şi reflecţiile acestora, finalurile
surprinzătoare ale unor acţiuni, dinamica narării.
Romanul începe cu o secvenţă de policier –
genul poliţist fiind o amprentă generală asupra întregii acţiuni –, urmată de o
desfăşurare secvenţială, pe parcursul a 36 de capitole, în suita logică a acţiunii
(acţiunilor) sau în planuri intercalate. Capitolele au titluri sugestive şi
inspirate şi mottouri bine alese, ce introduc cititorul în ceea ce va urma.
Constatăm structurarea generală a lucrării în două părţi nemarcate practic ca
atare, dar sesizabile de cititor: în prima se prezintă descrierea şi „distribuţia”,
în partea a doua, acţiunea propriu-zisă; măiestria autorului de a împleti şi
interfera planurile este evidentă pe întregul parcurs al întâmplărilor.
Romanul, cu o pronunţată factură psihologică
dar şi social-politică, dezvăluie un autor stăpân pe instrumentarul psihologic,
exersat şi îmbogăţit mai ales în practica de medic, profund cunoscător al
realităţilor social-politice trăite nemijlocit într-un parcurs existenţial ce a
traversat epoci ideologice şi politice diferite, cu experienţele regimului
totalitar comentate critic cu luciditate. Fin analist al fenomenului politic,
Virgil Răzeşu este critic şi faţă de moravurile şi evoluţiile societăţii
contemporane, dominate de dictatura banului, care trimite în umbră valorile
morale. Fresca politică şi socială este nu numai documentar-informativă, ci şi
un cadru scenografic în care autorul inserează poveşti de viaţă, despre iubire şi
demnitate, ură şi răzbunare, iertare şi resemnare. Şi face toate acestea cu
talent de povestitor, de istoric şi, nu în ultimul rând, de psiholog.
O calitate a unui autor care tratează
subiecte de acţiune, surprinde dinamismul şi evoluţiile relaţiilor dintre
oameni, este aceea de a reuşi să-şi ţină cititorii „cu sufletul la gură“, să-i
determine să nu lase cartea din mână până la ultima filă; acest lucru îi reuşeşte
lui Virgil Răzeşu graţie talentului de dramaturg. Cititorul este mobilizat să participe la dezlegarea misterelor, la investigaţii, să intuiască diferitele chei de
a ajunge la cauze şi motivaţii, la autori şi complici.
Subliniez arta de portretist a autorului,
care foloseşte contururi precise, selectează tuşele psihologice caracterizante,
trăirile şi sentimentele personajelor. Printre eroi bine zugrăviţi, personaje
pot fi considerate şi familiile şi locurile acţiunilor – Blajul, vatră de
cultură a ţării, plină de istorie, şi o altă localitate, nenumită, pe care
autorul o lasă la alegerea cititorului. Stilul scrierii este elegant, mărturisind
cultura autorului, exerciţiul literar îndelung în genuri diferite – proză
narativă, eseu, memorialistică, istorie. Descrierile, dialogurile se împletesc
armonios, firesc, cu reflecţia, confesiunea (uneori prea lungă şi poate
exhaustivă, ceea ce moderează ritmul, dinamica acţiunii) şi scrisorile, ce
punctează şi comentează acţiunea, motivând-o şi introducând comentariile
personajelor la persoana întâi.
Avem de-a face cu un roman valoros, scris de
un medic scriitor cu vocaţie de romancier, cunoscător profund al universului
uman, observator fin al vieţii, istoric şi iubitor şi practicant al muzicii, om
de cultură vastă – calităţi-argumente pentru reuşita acestei scrieri.
